Dacă vă amintiți, totul a început cu celebrul „Maidan”, mitingul nesfârșit în care câteva mii de oameni au contestat alegerile prezidențiale. După săptămâni fără nici o finalitate, mitingul se termină dezastruos în momentul în care cad împușcați atât contestatari, cât și militarii din trupele de intervenție. Mai târziu, cam cu jumătate de gură, se va comenta în presa occidentală că nu a fost o confruntare cu arme de foc între militari și manifestanți, ci au existat niște lunetiști care i-au împușcat și pe unii și pe alții. Scopul a fost atins: populația, care era indiferentă manifestației, se aliază cu protestatarii iar președintele țării se vede nevoit să fugă.
Noua administrație ia tot felul de măsuri, inclusiv interzicerea unor televiziuni, partide și anularea legii care dădea dreptul minorităților la folosirea limbilor lor în relațiile cu administrația și în învățământ. Anularea acestei legi a provocat (sau a fost doar un pretext) pentru manifestații de protest în zona de est a țării, locuită majoritar de rusofoni. Manifestanții au început să fie împușcăți de Armata ucraineană iar în conflict intră și Miliția, ajungându-se la confruntări între trupele ministerului Apărării și ale celui de Interne.
Îmi amintesc de cazul unei secții de Miliție în care Armata a tras cu rachete. A fost momentul în care etnicii ruși s-au radicalizat (probabil și cu suport rusesc) și au alungat Armata ucraineană din zona regiunilor Donețk și Lugansk. Au mai existat tentative și în sud, ne putem aminti de acea demonstrație în care zeci de manifestanți din Mariopol au fost îngrămădiți în Casă de Cultură căreia i s-a dat foc. În fine, în zona ucraineană apar “batalioanele de voluntari”, finanțate de oligarhi, unele de orientare fascistă (de altfel, li se spune “ukronazi”) și, după un conflict sângeros între rebeli și trupele ucrainene, se semnează un armistițiu. Acesta ia sfârșit la începutul lui aprilie și nu mai este prelungit.
Ucrainenii ies cu declarații belicoase, că vor invada provinciile rebele, cer sprijinul NATO, americanii se grăbesc să anunțe suportul lor pentru cauza ucraineană, se fac pregătiri militare. Rușii nu stau nici ei degeaba și concentrează forțe puternice la granițele țării și anunță că dacă vor fi atacate zonele locuite de etnicii ruși, vor fi nevoiți să intervină și să-și apere cetățenii. Atmosfera pare să se detensioneze, autoritățile ucrainene anunțând, oficial, ca nu au intenția să repornească un conflict adormit.
Totuși, în țară se transportă material militar american, se fac pregătiri psihologice în vreme ce mass-media, evident, prezintă doar perspectiva occidentală. Să mai precizăm doar că mari cantități de arme și muniții sunt transferate de americani din Irak în Siria. Evident, fără nici o legătură…
