De câteva zile, lumea redistribuie postarea unuia care anunță că un tânar din județul Bacău a fost împușcat de șase ori și se află, în comă, la un spital din Praga. Băiatul roagă lumea să anunțe familia victimei și, pentru asta, atașează o copie după cartea de identitate a împușcatului.
Evident, cum pe rețelele sociale nu sunt numai câștigătorii premiilor Nobel, a început campionatul mondial de anunțat familia victimei.
Fără ca inteligentii care au început să dea share să-și pună întrebări de baza, gen:
– oare cine trebuie să anunțe familia unui băiat împușcat?
– oare facem bine că împrăștiem această veste așa, brusc?
– oare mama băiatului nu ar putea face un infarct la auzul acestei vești?
– cum a pus cineva mâna pe cartea de identitate a victimei, când aceasta ar trebui să fie la Poliție?
– oare de ce nu a anunțat presa nici o știre despre acest incident?
– oare nu cumva Ambasada are vreo treaba în privința asta?
– oare fac bine ceea ce fac?
Cel puțin 17.000 de români nu și-au pus nici una dintre aceste întrebări și au apăsat cu încredere butonul de “share” convinși că fac o fapta bună.
Dacă prostia ar avea leduri, Facebookul ar fi acum ca un pom de Crăciun.
Pentru că, iată, a apărut împușcatul care transmite sec faptul că, vorba lui Mark Twain, zvonurile despre moartea lui au fost cam exagerate…
Putem comenta pe larg incidentul; nu e cazul, n-ar avea nici un sens. Ăia care au dat share oricum nu ar înțelege ce prostie au făcut.
Nici că prin împrăștierea acestei postări s-au pus frumos pe o lista cu persoanele vulnerabile la manipulări. Iar când va fi cazul, vor primi postări targetate pe care se vor grăbi să le facă virale, fără să știe că lucrează gratis pentru o companie de marketing.
