Da, toate sunt revoltătoare, oricât de mică ar fi vina personalului medical, dar moartea pacientului este cel mai grav act de malpraxis. Ancheta mea a pornit la suspiciunea rezonabilă că o pacientă tânără nu avea cum să moară după naștere, dacă medicii și-ar fi făcut datoria. Astăzi, 19 septembrie, Natalia Ionescu ar fi împlinit 55 de ani.
Bănuiala și fragmente dintr-o dramă
Era o după masă ploioasă de octombrie în 2007, când am observat agitație în bucătăria unde ziariștii de la România liberă ne retrăgeam la fumat. M-am dus să văd ce s-a întâmplat și-am aflat că soția unui coleg a murit. Nu-l cunoșteam pe Mihai Ionescu. Și nu era acolo, pentru că urla furia în el la poarta spitalului unde soția lui, Natalia, tocmai murise după ce a născut. Am încercat să aflu detalii, iar din fragmentele obținute m-am gândit că este malpraxis. M-am dus la redactorul-șef, Dan Turturică, acum director general la TVR, să-i zic că nu putem lăsa așa. El m-a sfătuit să mai investigăm, să așteptăm și să investigăm temeinic. Avea dreptate, dar nu puteam să nu scriu ceva. Așa că am postat pe site-ul meu de atunci (Reporter Virtual) un strigăt revoltat. Parțial îl vedeți în captură, iar cei care vor citit episodul online pot da clik pe link aici: http://www.reportervirtual.ro/o-drama-tulburatoare/
Citez: “O dramă tulburătoare. Nu am vrut să scriu despre acest eveniment nedrept, dar revolta m-a împins spre aceste rânduri. În această noapte, soția unui coleg de la România liberă a murit la cinci ore după operația de cezariană. Natalia, soția lui Mihai Ionescu, a fost operată la Maternitatea Giulești din cauza unor probleme apărute în timpul spitalizării. Nașterea a fost forțată, dar mama a murit la cinci ore după intervenție. Nu a avut zile sau vorbim de malpraxis. Rămâne de investigat. Natalia a murit de embolie pulmonară, după primele constatări. Medicii au reusit să-l salveze momentan pe copil. Cred că doar Dumnezeu știe dacă va supraviețui. Este revoltător acest deces, mai ales că Natalia era tânără”.
Era pe 12 octombrie și abia în decembrie am publicat în România liberă prima parte a investigației. Investigație care s-a extins, apoi am realizat un serial legat de cazurile de malpraxis din spitale. L-am numit Spitalele horror, unde cazurile au venit din toată țara.
Lungul drum spre adevăr
Pe 4 decembrie 2007 a apărut ancheta Un vis ucis în maternitate. Colegul mi-a povestit cum s-a ajuns la nașterea prematură la 26 de săptămâni, dar și imediat după. “Natalia m-a întrebat ce face copilul și i-am spus că este stabil, așa cum aflasem deja. Îi umezeam buzele cu un tampon, în vreme ce o asistentă mă tot soma să ies din salon. N-am să uit niciodată cum cerea apă, iar doctorița D. i-a strigat: «Taci din gura, că te dau afară!»”.
La ora 17.00, Natalia a facut stop cardiorespirator. Medicii au încercat s-o resusciteze timp de trei ore, dar tot fără să-i facă transfuzie, deși la 18.14, cand i s-a măsurat hemoglobina, aceasta avea o valoare de 5,5 g, față de 11-16,5 g, cât este normal.
Au fost ore disperate în care soțului i s-a comunicat mai întâi că Natalia se află în comă profundă, apoi la 20.30 că a făcut încă un stop cardiorespirator și a decedat. “Nu mai știu ce am făcut. Urlam în curtea spitalului. Imploram o biată infirmiera să-mi aduca vești bune din sala de operație. Totul s-a prăbușit atunci definitiv. Este cumplit să trăiesc cu gândul că soția mea a fost victima unor medici incompetenți și indiferenți”, mi-a spus atunci Mihai, care a concluzionat: “Am vrut să dăm viață și am primit moarte, ostilitate și indiferență”.
Mihai Ionescu a făcut plângere la Colegiul Medicilor și parchet, iar eu mi-am continuat ancheta, presând instituțiile să nu o lălăiască. Cu toate astea, abia în februarie 2008 a fost luată o decizie: a fost malpraxis, exact ce bănuiam. Ce s-a întâmplat de fapt. După intervenția chirurgicală, Natalia a fost abandonată la Terapie Intensivă, fără a i se face nici o transfuzie care să-i compenseze sângele pierdut și fără ca funcțiile sale vitale să-i fie monitorizate cu aparatura adecvată. Pe scurt, după cezariană, nu a fost cusută bine, iar pe acolo i s-a scurt sângele până a intrat în stop cardiorespirator. Raportul colegilor medicilor a fost publicat la sfârșitul lui februarie 2008: „Complicaţia hemoragică survenită postoperator şi care a determinat decesul se datorează dehiscenţei suturilor transei uterine (n.r. – desfacerea firelor), ceea ce reprezintă o deficienţă de tehnică chirurgicală“.
Ce-au pățit medicii
Serialul de dezvăluiri din ziar și concluzia IML de malpraxis au dus la măsuri ridicole: Colegiul Medicilor a stabilit o sancțiune de 15% din leafă pentru doi doctori și suspendare dintr-o activitate pentru șase luni, decizie contestată și redusă la trei luni (n.r. fără posibilitatea să opereze, ci doar să consulte, pentru un an). Au început procesele, iar după 11 ani au venit despăgubirile, dar nu și vreo condamnare la închisoare cu executare. Din două doctorițe doar una a fost condamnată cu suspendare la trei ani. Se pare că această breaslă are rău de spații închise. Anchetele, emisiunile tv pe acest subiect și investigațiile procurorilor s-au lovit de acest gard al iertării unei crime. Iar doctorii respectivi operează în continuare, consultă și iau măsuri care ar putea pune în pericol alte vieți. La fel se întâmplă în continuare în cazul celor mai mulți doctori găsiți vinovați de malpraxis.
Două vești bune la final: copilul trăiește (chiar dacă a fost nevoie de terapie ani buni și a rămas cu ceva sechele) și va împlini 15 ani în octombrie, iar articolul a luat premiul Clubului Român de Presă pentru cea mai bună investigație la gala din 2008. Colegul meu însă nu va fi niciodată consolat, la fel nici fiul său. El a renunțat la profesie și și-a dedicat viața visului pe care l-a avut cu Natalia: copilul lor.
Tiberiu Lovin lucrează de 30 de ani în presă, a debutat la Deșteptarea, a scris la cele mai importante ziare ale timpului, iar de 12 ani este freelancer, colaborează la diverse publicații și conduce un site de știri și anchete din Transilvania: Ceasul Cetății. De câteva luni, gazetarul publică un serial despre diverse cazuri petrecute în deceniile de presă scurse până acum
