Exista o anumita suficienta a celor care se declara preocupati de criza economica si care se preocupa aproape exclusiv de efectele ei decât de cauzele care au provocat-o.
Agenda media este supraincarcata cu stiri referitoare la concedieri, manifestatii, falimente, insa aproape nimeni nu indrazneste sa ia taurul de coarne si sa investigheze cauzele.
In mod paradoxal, vina pentru ceea ce se intâmpla este pasata asupra celor care au cea mai mica implicare in jocul economic mondial si care, evident, vor plati costurile crizei.
Actuala criza, insa, nu poate fi explicata ideologic nici de filosofia capitalismului industrial si nici de dialectica marxista. Din punctul de vedere al economiei politice, piata ar fi trebui sa regleze mecanismele si, imediat dupa declansarea crizei, institutiile care au gresit, ar fi trebuit sa achite costurile, dând faliment. Nu s-a intmplat asa, deoarece interventia statului a salvat de la moarte banci si companii in toata lumea.
Pe de alta parte, din punct de vedere marxist, o criza de proportiile celei actuale ar trebui sa pregateasca o transformare majora in societate. Pentru ca, nu-i asa?, acumularea cantitativa pregateste saltul calitativ. Or, banii care s-ar fi pierdut in criza economica trebuie sa fi ajuns undeva. Insa, deocamdata, nu se aude nimic despre pregatirea vreunei schimbari la nivel global.
Asadar, nici capitalismul pur si nici marxismul nu reusesc sa explice criza actuala. Inseamna ca trebuie cautate alte explicatii.
