Suntem ceea ce dăruim: bucurii, emoții, zâmbete, speranță și, abia apoi, ceva din săculețul nostru cu alimente, haine și dulciuri.
Pentru 52 de bătrâni de la Centrul de Rezidență din Lespezi, comuna Gârleni, pe 21 decembrie au sosit nepoții așteptați, colindătorii rătăciți într-un trecut îndepărtat de negura Covid, dar și vizitatorii cu multe daruri.
Nu sunt spiriduși și nici nu au rude în acest centru, însă elevii de la Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri”, Liceul Tehnologic ,,Anghel Saligny”, Colegiul Național ,,Ferdinand I” din Bacău și Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Lespezi, coordonați de d-nele prof. Doiniţa Ciobanu, Claudia Benchea, Maria Irina Dromereschi și Gînju Anamaria Domnina, au continuat tradiția începută în urmă cu trei ani!
Spiritul Crăciunului poate fi zilnic în sufletele noastre când alegem să luminăm drumul celorlalți cu bunătate, răbdare, grijă, dar mai ales iubire.
prof. Claudia Benchea
,,Cu emoții m-am alăturat grupului de colege și am prezentat un moment artistic pentru bătrânii de la Centru. E prima dată când particip la o astfel de activitate, însă, cu siguranță, nu va fi ultima.” Benchea Mihai-Eric (CNVA)
,,Am mai cântat la biserică, însă aici parcă aici era…altfel, parcă ar fi fost bunicul meu care m-a învățat primele note muzicale pentru psalmi.” Florin Știrbu (LTAS).
,,Încă un proiect de voluntariat a prins contur în acest an greu, pandemic. A surprins prin generozitate și împreună simțire față de cei mai puțin privilegiați dintre noi – cei singuri, triști și bătrâni. Mulțumim din inimă tuturor celor ce au simțit să se implice: elevi, părinți, cadre didactice. Bucuria, zâmbetele și lacrimile de fericire ale primitorilor, au fost cea mai mare răsplată!” Ciobanu Doinița, prof. consilier școlar, Colegiul Național “Vasile Alecsandri”.
,,De la o simplă idee, am reușit să împlinim visul unora mai puțin norocoși decât noi. Ne-am adunat frumos în jurul bătrânilor, am colindat, am dăruit cele cumpărate și oferite, ne-am bucurat și amintit cu adevărat de însemnătatea adevărată a Crăciunului. Am fost primiți călduros de către gazde, un colectiv unit, care au știut să ofere recunoștință pentru cele primite. Bătrânii erau uimiți, fericiți, unii chiar au început să plângă… Am învățat din proiectul acesta că, mână de la mână, reușim orice ne propunem, că trebuie să ne mulțumim cu simplul fapt că suntem sănătoși, în viață, că avem ce pune pe masă, celelalte vin de la sine. Am rămas cu o impresie minunată în urmă și aș repeta oricând experiența aceasta!” Pușcalău Delia-Costina, clasa a X-a B, Colegiul Național ,,Vasile Alecsandri” Bacău.
,,Mi-a plăcut foarte mult proiectul ,,Crăciunul – sărbătoarea bucuriei și a generozității”, mai ales că am avut ocazia de a dărui personal bătrânilor acele cadouri, care m-au impresionat și am fost foarte fericită și emoționată să-i văd bucurându-se ca niște copii de acele daruri. În plus, mi-au plăcut foarte tare colindele cântate de personalul centrului dar și de copii.” Rusu Andra- Andreea, clasa a X-a A, Colegiul Național ,,Vasile Alecsandri”.
,,Proiectul a fost unul foarte frumos, cu o cauză nobilă. Faptul că cei în vârstă au reușit să comunice cu altă lume și să cunoască oameni noi, i-a făcut să se simtă din nou tineri și cred eu, fericiți în momentul acela.” Sarca Yannis-Andrei, clasa a IX-a A, Colegiul Național ,,Vasile Alecsandri”.
,,Înainte să intru în camera unde erau adunați bunicii și să le dau pachetele, sinceră să fiu, nu prea aveam chef. Nu știam că trebuia să îi colind, am aflat când le-am dat pachetele. Din momentul când i-am văzut în fața mea și i-am văzut plângând de emoție, m-am emoționat și eu. Mi-am adus aminte de bunicii mei care, din păcate, nu mai sunt. Nu m-am putut abține. Plângeam și colindam. La un moment dat, mă uitam în pământ, că nu mă puteam uita la ei. Chiar și după ce am ieșit din acea cameră, am rămas pe gânduri multă vreme. A fost prima mea acțiune caritabilă și prima dată când am ajutat oameni care suferă. De obicei, mă sensibilizez foarte greu până la lacrimi, însă de data aceasta chiar am fost atinsă.” (S.B. clasa a IX-a, Colegiul Național ,,Ferdinand I”Bacău)
,,Cineva îmi spunea că poate ar trebui să fie Crăciunul mai des, să facem mai des acte de bunăvoință, compasiune și grijă față de cei care au mai multă nevoie. Mi-am spus că are dreptate și poate ar fi cazul să mă gândesc la cel mai apropiat Crăciun posibil. Și apoi, cui i-ar displace un Crăciun în plus! În tot acest timp priveam la unul din vârstnicii de la Centru Rezidențial ,,Bunul Păstor” îmbrăcat în Moș Crăciun cu un sac de daruri pregătite pentru noi, mai tinerii și prea puținii colindători. Avea ochii senini ca albastrul cerului și, așa cum stătea în pragul scării de la intrare, deși era frig, nu tremura niciun pic, nici măcar un pic. Avea o undă de tristețe în privire și nu-mi amintesc să fi zâmbit. Îi priveam mâinile muncite și așteptarea-i răbdătoare. Copiii mari din noi îl vedeam pe acum pe Moș Crăciun în ziua lui de om, om simplu așteptând același Crăciun Fericit ca și noi. Dintr-o dată am realizat că e Crăciun, că a venit și e chiar acum! Că el vine în locul cald al inimii noastre de multe ori numai că noi avem nevoie de cineva să ne spună în tinda lacrimei, cu colind și glas șoptit: Crăciun Fericit!” (M. D.- Colegiul Național ,,Ferdinand I” Bacău)
