În urmă cu ceva ani, să deții o mașină de firmă, luată și la mâna a treia din occident, era semn de bunăstare. Având același an de fabricație, era oricum cu mult peste bătrâna Dacie. Și totuși? O fi avut ea muchii drepte, dar era fiabilă, ușor de reparat sau remorcat la șufă. N-am auzit să ia vreuna foc, în mers. Casetofon cu boxe? Da! Deschideai portbagajul și făceai discotecă. Nici vorbă de manele.
Năvală!
Târgul de mașini din Șerbănești este este ticsit în fiecare duminică. Denumirea oficială: „Târg Auto – Obor Șerbănești”, aflat în administrația Primarului și Consiliului Local Bacău. Așa scrie pe panoul de la intrare. Taxa percepută pentru autovehicule a scăzut de la 16 la 12 lei pe zi. Dacă urci pe dig și arunci o privire, te minunezi și te întrebi, cum și de ce, cei din Vest s-au debarasat de aceste bijuterii ale tehnologiei ? Nu le dai anii la cum arată, dacă nu te uiți în certificatul de înmatriculare. Cei care le-au adus în țară nu au ținut cont de faptul că la noi, bătrânețea se taxează. După ce este pusă iar la muncă! Te-ai pricopsit cu una… să fii sănătos! Nu o poți îngropa. Cimitirul de mașini este doar o poveste. Numai roboții viitorului se vor hrăni energetic… de acolo.
Cum mai merge? Foarte bine! E bine tare! Foarte rău!
Printre sutele de mașini sunt și locații, autorizate, unde se înregistrează tranzacțiile de vânzare cumpărare. Și-au împărțit strategic arealul. Pe principiul, fiecare cu reclama lui. Într-o mașină – aerul condiționat este o binecuvântare – o doamnă cu un zâmbet și ochi cât cerul senin, vorbește deschis despre starea de fapt a vremurilor pe care le trăim. Este una dintre locațiile unde vânzătorul și cumpărătorul bat palma. Nu se mai bea adălmașul. „Nu mai este ce a fost odată. Lucrurile merg înspre rău, nu numai aici. Cererea este pentru mașinile cele mai ieftine, înmatriculate deja. Sunt și mașini cu valoare mare. Vorbiți cu soțul! El se pricepe mai bine”. Subtilă pasare a responsabilității, pentru a scoate în evidență calitățile șefului. Cristi Cosma desfășoară această activitate (obiect al muncii înscris în nomenclator), de peste douăzeci de ani. „Credeți că românul nostru nu își dorește o mașină mai bună? Are și el acolo adunați, două-trei mii de euro să-i investească. Să-și facă treaba. Nu există o marcă anumită, căutată. E vorba de buzunar. Ochiul determină alegerea, dacă mâna se încadrează între degetul mare și inelar. Că și partenera are un cuvânt de spus. La o mașină luată la „mâna”… a doua, dacă cel care a dat banii și nu a deschis bine ochii și a rămas în drum, nu mai vine să facă reclamații. O ia ca pe o lecție, pentru una nouă. Să nu credeți că alea nu au și ele probleme, abia ieșite din fabrică. Și roboții mai obosesc. Cum îți e norocul! Au fost și sunt perioade pentru piața auto. Este greu să spui care a fost mai bună sau mai slabă. Mașina este un rău necesar. Cât timp vom avea nevoie de facilitățile pe care ni le oferă, va exista și o piață de tranzacționare. Nu ne mai gândim la costuri când nu ai cu ce te deplasa.” Logică și dreaptă concluzie, din partea unui meseriaș care nu vede viitorul tocmai în roz.
Cremă sau caimac?
Elita mașinilor performante este grupată în partea de Sud-Vest a târgului. Nu sunt afișate prețuri, doar specificații tehnice. Fotografiez un SUV din 2013, care fură ochii. Dialog deschis cu persoana care îl expune. Rugămintea a fost… ? Fără fotografii și nume: „Nu suntem samsari. Totul este legal. Aduc mașini de firmă. De două ori pe an. Vorbim de prețuri care trec de douăzeci de mii de euro. Duc mașina la reprezentanță. Este verificată, evaluată. După aceea putem să-i dăm un preț și o garanție cumpărătorului că totul este în regulă. Reprezentanța auto, pentru modelul respectiv, va asigura asistența tehnică. Cei care se pricep știu ce înseamnă o mașină de clasă, puțin rulată, scoasă pe piață din diferite motive, la jumătate de preț. Avem clienți!”
Administrația
Totul este sub control. Sunt camere de supraveghere video Nu s-au semnalat incidente. Se merge pe încredere. Cei care expun obiecte la vânzare pe aleile dintre mașini se tem mai mult de cleptomani. Aflu și părerea celui care se ocupă de administrarea târgului, angajat din partea instituției noastre publice: „Au mai crescut puțin vânzările pentru că li sa dat voie și la șmelțari. Celor care aduc mașini scumpe de afară. Au actele în regulă. Cei cu mașini proprii…? Nu! Majoritatea celor interesați să cumpere, unde se uită? Tot la astea ieftine. Nu-i selectează, nu-i așează nimeni. Dar dacă priviți, așa pe linii, prețul cel mai mic este la cele parcate la intrare, iar cel mare, la cele de lângă dig. Râdea cineva… că dacă vinde mașina lui ne eliberează toată intrarea. Și avea dreptate. Făcea câteva zeci de mii de euro.Normal!” Gelu Verman lucrează ca angajat, cu carte de muncă, din 1994. Aici, la târg, din 2007. „M-au văzut pe mine mai galbăn și au zis că mă descurc. E bătaie de cap! Nu vedeți ce mare sunt!” Trebuie să mă aplec. Diplomat, tranșant, discret, treci pe lângă el și nu realizezi ce răspunderi are. M-a rugat să nu-l fotografiez. Nu cred că suportă cravata.
Ce facem cu ele?
Asocierea Târg Auto – Obor, nu are cum să nu te ducă cu mintea la contrastul stărilor de fapt, pe care le-am trăit și le trăim. O scroafă cu purcei, în acelaș loc din târg, și la acelaș preț cu o rablă de firmă de astăzi, hrănea zece familii. Lua omul „guițatul” acasă, îl alinta cu troscot și ce mai rămânea de la masă, și avea caltaboși de Crăciun. Acum această activitate specifică, asociată țăranului romîn, este interzisă. Ce gospodărie proprie? Păzea că ne mănâncă pesta și ce mai vine după ea. Zburătoarea de aviară, nebunia din mintea vacii, și, în loc de prietenul nostru țânțar anofel, țânțarul scărpinici reptilă, care arată ca un crocodil! Am înlocuit mirosul de bălegar cu faruri fardate cu leduri, făcând garaj din coteț. Unde să mai cari rabla, când nu ai bani pentru una nouă, după ce te-ai lecuit de țepele luate când ai apelat la împrumuturi? Și ofertele de creditare sunt limitate. Dacă tragi linie… nu prea iese socoteala. Ai dat bani pe ea când ai luat-o, înmatriculat-o! De ce e de genul feminin? Nu sunt misogin. Sigur ai băgat bani s-o repari. Ai cheltuit pe șpraiuri cu silicon. Lustru tataie! Acum mai dai bani, că-i bătrână și poluează. Trebuie să o ștergi mereu… prin locurile sensibile, pe unde mai scapă ulei sau lichid de frână. Sunt suficiente ateliere auto care oferă variante paleative… pentru încă un brânci, dar pe bani frumoși. Obrazul care se respectă, cu cheltuială se ține. Partea proastă e că nu poți scăpa de ea pe șestache. Nu o poți îngropa fără autorizație, scoatere din scripte. Că au și mașinile CNP-urile lor. Trebuie să treci „punțile” alea albe, cu aruncat de monede pentru zile negre și busuioc sfințit la mânăstire, ca să o duci spre locul de veci. Și acolo stai la coadă. Puțini gropari calificați să o preia! Nu fiți triști! Fiți calmi! Oricum rămâneți repede fără permis, dacă amestecați aghiazma sau apăsați prea tare pedala. Se merită să mergeți duminica în târg. Măcar puteți pipăi mașina la care visați. Cu grijă! Invidioase și astea!
Pentru cei care se întrebau ce-i cu lanțurile
Nu sunt îngrădiri. Există un spațiu rezervat, ca număr de autoturisme, delimitat de instituția primăriei, unde proprietarii își pot lăsa mașinile în siguranță, cu supraveghere video în timp real, pentru anumite intervale de timp sau toată săptămâna. Contracost!
