România devine, de la 1 ianuarie 2018, singura țară din Uniunea Europeană care lasă contribuțiile sociale exclusiv în sarcina angajaților. Programul de guvernare 2017 – 2020 conține un pachet de măsuri în acest sens. Astfel, nivelul contribuțiilor sociale obligatorii urmează să se diminueze cu 4,25 de puncte procentuale, respectiv de la 39,25 la 35%.
De asemenea, cu aceeași dată se are în vedere și reducerea cotei impozitului pe venit de la 16 la 10%. La prima citire, vestea nu afectează cu nimic cota de plată la bugetele statului. Însă a lăsa cetățeanul să se achite singur de astfel de obligații nu pare tocmai în regulă.
Sunt destule cazuri în care oamenii n-au mai catadicsit să treacă pe ghișeele Fiscului sau, cum era până mai acum câțiva ani, și pe la cele ale caselor de sănătate, să plătească impozitele. În plus, cei care au lucrat „la negru” sau chiar pe anumite contracte, precum cele „de drepturi de autor”, deși puteau să-și plătească singuri cotizațiile la casa de pensii, de exemplu, n-au făcut-o niciodată, iar când vine sorocul se trezesc fără nicio sursă de venit, fără nici un ban.
E drept, e problema fiecăruia, dar statul nu dă nicio explicație de ce mută obligativitatea plății impozitelor cu pricina de la angajator la angajat. Ne gândim că angajatorul ar trebui, acum să dea salariaților lefuri mai mari exact cu valoarea impozitelor de plătit, pentru ca circuitul banilor să nu se rupă. Oare? Statul spune însă că această măsură va asigura angajatului creșterea punctajului luat în calcul la stabilirea pensiei și implicit o pensie mai mare, iar măsurile nu vor implica o creștere a cheltuielilor salariale pentru angajator. Totodată, având în vedere și scăderea cotei de impozit pe venit, nici venitul net al angajatului nu va fi afectat. Oare?
Specialiștii spun că Executivul dorește să crească nivelul contribuției angajaților în România la aproape de trei ori media europeană.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
