Coordonatorul sectiei de sarituri in apa a SCM Bacau i-a antrenat, timp de o luna, pe canadienii de la Forest City Diving Club.
Bilete si intrebari dus-intors
De la “dom’profesor” la “coach” e o distanta mai mare decat cei peste 7.000 kilometri care despart Romania de Canada si Bacaul de London. Lui Adrian Gavriliu i-au trebuit luni bune sa o parcurga. Iar lunile ar fi devenit, probabil, ani daca interminabilul si sacaitorul “vii sau nu?” nu s-ar fi transformat intr-o buna zi in “vezi ca ti-am luat bilete dus-intors la avion; acum nu mai ai incotro, trebuie sa vii”. Si, intr-adevar, coordonatorul sectiei de sarituri in apa de la SCM Bacau nu a mai avut incotro. S-a urcat in avion, cu destinatia Forest City Diving Club, London, Canada. Sa-i invete pe canadieni cum e cu sariturile in apa si sa se intoarca apoi acasa cu o oferta de contract pe trei ani si cu o alta intrebare care sa-i piseze creierul: “Sa accept sau nu?”.
Urmarire de la distanta
Pana cand va da Adi Gavriliu vreun raspuns (stati linistiti, ca mai dureaza; cat, nici el nu stie), asadar pana vom afla daca bacauanul nostru se face canadian cu acte in regula, haideti sa vedem cine e in spatele lui “vii sau nu?”. Ne ajuta tot Adi: “E vorba de Ioana Voicu, o fosta saritoare din Romania clasata pe locul 9 la Olimpiada de la Barcelona si stabilita de mai multa vreme in Canada. Mi-a urmarit evolutia ca antrenor si, fara sa ma laud cumva, s-a declarat impresionata de ceea ce am realizat in general la SCM Bacau si in special plan international cu unul din elevii mei, Catalin Cozma. In consecinta, m-a invitat la clubul pe care-l coordoneaza, Forest City Diving Club din orasul canadian London”.
Antrenamente in zori? No problem
Adrian Gavriliu marturiseste ca experienta canadiana a facut toti banii. “Care bani? Cei pe care i-ai primit de la canadieni?”, il zadarim cu intrebarea. “Am fost platit pentru cat am municit acolo” pareaza cu eleganta, “dar nu la castigul financiar faceam referire. Adevarul este ca m-a impresionat mentalitatea sportivilor de la ei. Un singur exemplu: juniorii lor platesc 210 de dolari pe luna pentru a face sarituri in apa. Fac tot ce le spui sa faca- am avut antrenamente si la sase si jumatate dimineata si nimeni n-a cracnit, dimpotriva- iar la finalul fiecarei sedinte de pregatire vin sa-ti multumeasca. Nu ascund ca unii din ei au invatat special cum se spune «multumesc» in romaneste, iar parintii au facut tot posibilul pentru a ma simti ca unul de-al lor”.
„Si cam cat se castiga din sportul asta?”
Asta e la ei. Si la noi? “Pai la noi, unde totul e gratis si te-as ruga sa scrii GRATIS cu majuscule si cu litere de-o schioapa, deci la noi am facut o ampla actiune de selectie la care mi-au venit doar cinci copii. Sau, ca sa-ti dau un alt exemplu, m-am confruntat cu o situatie in care as fi avut nevoie de intelegerea parintilor. Concret, aveam o eleva careia doream sa-i intensific programul de pregatire deoarece consideram ca are un potential superior. Am discutat cu tatal fetitei, rugandu-l sa inlocuim pentru o scurta durata programul «Scoala dupa scoala» cu cel de antrenament. Raspunsul lui? «Si cam cat se castiga din sportul asta? Merita efortul?»”, relateaza antrenorul bacauan.
Noi suntem acel „si ceva”
“Ce sa mai spun? Ca in Canada exista 50 si ceva de cluburi de sarituri in apa, in timp ce noi avem doar 9? Practic, noi suntem acel «si ceva» de la ei. In contrapartida, poate ca ar fi bine sa spun ca Mara Aiacoboae si Catalin Cozma, sportivii pregatiti de Mihaela Neagu si de mine ar fi pe primele doua locuri in Canada. Si nu e o apreciere facuta dupa ureche; i-au in calcul punctajul, programul tehnic si evolutiile”, subliniaza Adi Gavriliu, care nu poate uita ca obtuzitatea Federatiei de Natatie ii va tine pe Mara si Catalin departe de Mondialele ce vor avea loc in octombrie, in Noua Zeelanda. Acolo va ajunge, in schimb, Taylor Olanski, una din sportivele cu care antrenorul coordonator de la SCM a lucrat in luna petrecuta la Forest City Diving Club.
„Tati, jura ca nu mai pleci fara mine”
Adi Gavriliu ar putea sa lucreze in mod constant cu Taylor Olanski. Ii este suficient sa accepte oferta clubului canadian, care doreste cu tot dinadinsul sa-l aiba pe bacauan in corpul sau de antrenori. E oferta indeajuns de avantajoasa incat propunerea canadienilor sa primeasca un raspuns favorabil? “Oamenii de acolo m-au apreciat, eu m-am integrat destul de bine, iar oferta este avantajoasa. Problema e ca ar trebui sa plec cu toata familia si inca nu sunt convins daca sa facem sau nu pasul asta. Ar mai fi varianta sa plec eu timp de un an, dupa care sa mai vedem ce si cum, dar nu stiu daca as putea sta departe atat de mult timp de pustiul meu de patru ani, Rares. Am fost plecat doar o luna, iar la intoarcere asta mic m-a pus sa jur ca nu mai plec fara el”, spune Adrian Gavriliu, care are timp pana la finalul anului sa decida daca va ramane “dom’ profesor” sau va deveni “coach Gavriliu”.
