Criza economica despre care spunem, statistic, ca ar fi inceput la finele anului 2008, ne-a aratat cât de importante sunt investitiile pe care o autoritate publica trebuie sa le faca atunci când si unde este mai multa nevoie de ele. Vizavi de aceasta realitate, cel mai uzitat exemplu a fost cel al efectelor unor asemenea investitii pe care guvernul american le-a facut in infrastructura, domeniu in care milioane de oameni ramasi de izbeliste din cauza Marii Crize din anii 1929 – 1933 si-au gasit de lucru prin masurile de relansare economica (Planul New Deal). De pilda, doua milioane de tineri au muncit in folosul comunitatii, la plantat copaci, la ecologizare etc., cu 30 de dolari pe luna. Astfel de masuri se impuneau.
Si astazi, dupa criza inceputa in 2008, auzim pareri de acelasi gen: investitiile comunitatii in proiecte economice ar reduce saracia, somajul etc. Altii privesc, insa, mai adânc: nici investitiile in serviciile sociale nu sunt de trecut cu vederea. De ele au tot la fel de multi oameni nevoie.
In România, in anul 2005, a aparut Legea 350 pentru finantarea de catre autoritatile locale a activitatilor non-profit de interes public. Ea trebuie sa stimuleze furnizorii privati de servicii sociale preluate chiar de la administratiile locale. Pentru ca ei sunt mai flexibili, mai rapizi. Nu este normal ca primaria sa administreze cantina sociala, caminul pentru persoane vârstnice, adapostul pentru oamenii strazii etc.
Se intâmpla, insa, asa? Sunt si cazuri pozitive, dar sunt si destule locuri in care se poate mai bine. Unii observa, de exemplu, dezechilibre flagrante in distributia banilor. Cineva vorbea, intr-o primarie, de fonduri alocate sportului – altfel o activitate absolut necesara, benefica – de 72 de ori mai mari decât pentru proiectele sociale. La altii, banii pentru domeniul social nu ajung nici macar pentru o luna in functionarea unui adapost. Unii dau bani buni pe pliante si afise, lucruri cu care cei din adapostul pentru nefericitii soartei nu se pot inveli.
Acum câteva zile am vazut, in Bacau, lucrari de renovare exterioara a ceea ce stiu ca numeam „Cantina sociala”. M-am gândit, insa, si la ce o fi inauntru. Sa dea Dumnezeu sa fie si acolo bine!
