Cine nu e cu noi…

Ca și demonstranții din decembrie 1989, protestatarii de acum au impresia că sunt piesa cea mai importantă dintr-un mecanism care va aduce schimbări în bine. Că de voința lor depinde viitorul țării și că este absolut necesară prezența lor în stradă pentru a schimba cursul istoriei.

În realitate, atât manifestanții din 1989 cât și protestatarii actuali nu au fost decât niște figuranți într-un joc mult mai mare și în care ei sunt considerați neglijabili.

Conflictul care se poartă de câțiva ani în subteranele statului are alte motive decât cele scandate în stradă.

Lupta se dă pentru Putere, pentru accesul la resurse financiare, pentru eliminarea adversarilor. În această luptă, combatanții se folosesc de orice mijloc legal sau ilegal pentru a-și atinge scopurile.

În ceea ce privește „strada”, asistăm la o radicalizare a protestatarilor. Faptul că un bătrân a fost bătut pentru că avea alte idei decât protestatarii spune multe. Că unii protestatari au demolat schelele scenei din Piață Victoriei fără să fie deranjați de forțele de ordine, iarăși spune multe despre evoluția situației. Zicea purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei că forțele de ordine nu au intervenit pentru că, jandarmii nu sunt paznici și nu intră în atribuțiunile lor să păzească averea Primăriei.

Ne amintim, desigur, de episodul Pungești, când Jandarmeria a păzit proprietatea unei companii private, ba, mai mult, a și intervenit în forță împotriva manifestanților care demolaseră gardul care împrejmuia sonda.

Evenimentele de duminică demonstrează că s-a schimbat ceva în structura protestelor. S-a trecut de la protestul pașnic la cel violent.

Este interesant și că, de când protestele au primit sprijin politic, numărul manifestanților a scăzut, ceea ce ar putea fi o explicație pentru radicalizarea situației.

Violența începe să devină tot mai mult o soluție dezirabilă și acceptabilă. Oameni aparent serioși încep să bată apropouri de genul „Dumnezeu își face trupa de teatru în Cer, de ce nu și-ar face și partid?.” O altă versiune este cu „Parlament”, pentru că, aparent, Legislativul este cea mai mare problemă a țării pentru că-și permite să legifereze „ce vrea”, și nu doar ceea ce i se dă voie.

Este interesant că la aproape trei decenii de la momentul 1989 mulți români redescoperă „binefacerile” dictaturii…

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"