Am văzut protestele ciobanilor de la București și, dincolo de ceea ce au încercat unii să facă pentru a le distorsiona mesajul, cred că revendicările lor merită să fie ascultate. Pentru că, dacă stăm să ne gândim puțin, creșterea oilor a devenit o activitate tot mai dificilă și, în anumite situații, chiar riscantă pentru cei care au investit în ea. Pe de o parte, crescătorii se lovesc de problemele legate de comercializarea și exportul animalelor și produselor lor. Pe de altă parte, atunci când apar focare de boli, autoritățile recurg la măsuri radicale, inclusiv sacrificarea animalelor.
Pentru un crescător care a muncit ani de zile să-și formeze o turmă, pierderea animalelor înseamnă nu doar o pagubă financiară, ci și dispariția muncii sale de o viață. Nu pot să nu mă întreb însă cum am ajuns aici. Periodic aflăm despre câte o boală care duce la sacrificarea unor efective întregi: au fost găini, porci, iar acum sunt și oi. Înțeleg că există reguli sanitare și că bolile trebuie controlate. Înțeleg și că autoritățile au obligația de a preveni răspândirea epidemiilor. Dar mi-aș dori să înțelegem mai bine și ce se întâmplă cu omul care rămâne fără animale.
Pentru că, în același timp, România importă cantități importante de produse alimentare. Iar în magazine găsim tot mai multe produse venite de la mii de kilometri distanță, inclusiv din afara Uniunii Europene.Și atunci apare o întrebare simplă: ce facem cu producătorul român? Dacă un cioban român își crește oile, respectă regulile, plătește taxe și încearcă să trăiască din munca lui, ar trebui să simtă că statul este de partea lui. Dacă apar probleme sanitare, trebuie găsite soluții pentru protejarea sănătății publice, dar și pentru ca omul să nu fie pur și simplu ruinat. Poate că protestul de la București ar trebui privit mai puțin prin prisma imaginilor spectaculoase și mai mult prin prisma întrebării pe care o pune: mai este posibil ca un român să trăiască decent din creșterea animalelor în propria țară?
Sunt băcăuan și am crescut într-o zonă în care agricultura și creșterea animalelor au făcut parte din viața oamenilor. Nu vreau să ajungem în situația în care știm să importăm aproape orice, dar nu mai știm să producem nimic. Nu știu care sunt toate răspunsurile și nici nu cred că problemele ciobanilor pot fi rezolvate peste noapte. Dar cred că merită să-i ascultăm.Pentru că, înainte de a fi o problemă despre oi, este o problemă despre munca unor oameni și despre felul în care ne mai hrănim propria țară.
Un băcăuan
„Bacăul vorbește” este spațiul dedicat pe site-ul Deșteptarea unde vocea comunității prinde glas. Cititorii pot împărtăși opinii despre municipiul Bacău și întreg județul, contribuind la o dezbatere deschisă și relevantă.Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.
