Dacă vrem să fim sinceri cu noi înșine, disputa pe tema educației sexuale nu este despre mămicile adolescente, nici despre lecțiile de sex ținute puștanilor din clasa întâi. Ce nu vrea nici una dintre părți să spună clar este că toată tevatura despre lecțiile de educație sexuală se referă la ideologia de gen. Adică, promotorii libertății totale în privința educației sexuale insistă să li se aplice copiilor aceleași procedee ca în SUA și alte țări occidentale: copiii să poată decide, fără intervenția părinților, dacă vor să rămână băieți sau fetițe ori vor să se transforme.
Am spus băieței sau fetițe? Mea culpa! Precum ni se spune, numai îmbâcsiții insistă că sunt doar două sexe – cele oferite de Mama Natură; tot progresistul știe că, de fapt, sunt vreo 70 și, nu în ultimul rând, fiecare om poate să se ceară să aparțină oricăruia sex dorește. De mai multe ori în fiecare zi, dimineața poate să se simtă femeie, la prânz se va simți bărbat, mai încolo va fi asexuat și așa mai departe.
Se poate? Ni se spune că da. Iar copiii trebuie să afle neapărat acest lucru. Și dacă-l află, poate insistă să ceară să li se schimbe sexul. Fără intervenția părinților, căci părinții nu vor avea dreptul să mai intervină; statul se va ocupă de “tranziția” către celelalt sex. Și ONG-urile. Multe onegeuri, care vor învață copiii că e absolut normal, de exemplu, ca o tanti cu barbă să le citească povești.
Și părinții unde vor fi? Păi, părinții vor fi ținuți la distanță și li se va interzice să deschidă gură pe aceste subiecte. Pentru că așa cum ne-am învățat cu alte teme, se va legifera că anumite subiecte nu pot fi discutate sau, dacă se discută, cei care o fac vor fi acuzați de “hate spech”, amendați sau condamnați la închisoare. Azi mai poți spune că nu-ți convine să ți se educe copilul de către un/o Drag Queen; mai încolo s-ar putea să nu mai ai voie să protestezi pe această tema pentru că îndemni lumea la ură. Cam asta e subiectul de care nu vorbește nimeni în privința educației sexuale.
Vedeți, ni se tot spune să fim toleranți, să acceptăm diversitatea. Și acceptăm până când diversitatea ne scuipă în freza coji de semințe și ne anunță că nu ne mai tolerează existența. Că ea e noua normalitate, noi suntem depășiți. Deși, dacă stăm să adunăm, s-ar putea să observăm că noi îi depășim bine cu câteva ordine de mărime și toată puterea pe care o are asupra noastră e doar o iluzie întreținută cu bună știință de anumite entități.
Dar, dacă multora nu le-a convenit Referendumul pentru familie de teamă că dacă mergeau, îl vor elibera pe Dragnea, ce să zic? Merită tot ceea ce li se întâmplă!
Răzvan Bibire
