Cea mai ieftină și sigură investiție a statului este în educație. De ce? Pentru că, în absența ei, costurile cu asistența socială și cu sănătatea cresc continuu, infracționalitatea acaparează o mai mare parte din societate, iar economia cunoaște pierderi semnificative, cînd nu blocaje grave sau prăbușiri dramatice.
Iată de ce nu este deloc un moft să respectăm prevederea legală de a cheltui 6% din PIB pentru învățămînt. Dar statul român nu a atins acest prag niciodată. Cel mai mult a alocat spre 3%.
Transferul acestei obligații către părinți nu rezolvă problema, ci îi împovărează și mai mult pe românii care au copii de școală.
Consecințele sînt dintre cele mai dure:
- România are cea mai ridicată rată de părăsire timpurie a școlii din Uniunea Europeană: 16,8%, față de o medie europeană de 9,3%;
- În mediul rural, indicatorul urcă la 26,3%, de peste cinci ori mai mult decât în marile orașe (5%);
- Rata abandonului în gimnaziu a crescut la peste 17%, iar în liceu, la peste 27% în același interval;
- Peste 425.000 de copii cu vârste între 7 și 17 ani se aflau, la începutul anului 2025, complet în afara sistemului de educație. Aproape 19% din populația rezidentă de această vârstă;
- 33,2% dintre elevii români de 15 ani se încadrează la analfabetism funcțional;
- Impactul economic cumulat al abandonului școlar din ultimii 11 ani se ridică la aproximativ 15,7 miliarde de euro doar în costuri deja înregistrate.
- O persoană care abandonează școala câștigă, în medie, cu 190.473 de euro mai puțin pe parcursul vieții active decât un absolvent de liceu, generează costuri de sănătate de 1,5–2 ori mai mari și contribuie mai puțin la buget prin taxe și contribuții niciodată plătite.
Mai multe, într-o analiză pe blogul meu.
https://claudiutarziu.ro/cat-ne-costa-scoala-gratuita-in-romania/
