Actualitate Carmen Mihalache, despre ”neastâmpărul descoperirii frumuseții”: ”Literatura pe care o iubim are o...

 Carmen Mihalache, despre ”neastâmpărul descoperirii frumuseții”: ”Literatura pe care o iubim are o magie plină de savoare, deschizând alte și alte porți spre înțelegerea lumii, cât și spre autocunoaștere”

Setează Deșteptarea ca sursă preferată pe Google News

Laura Huiban: În cadrul Bac – Fest, revista ”Ateneu” a propus anul acesta ca temă de colocviu ”Imaginația sub asediu: Provocările noului realism”. Care sunt aceste provocări, din perspectiva ta, ca director de revistă culturală?

Carmen Mihalache: În fiecare an, avem altă temă la Colocvii, legată de unele evenimente, cum a fost centenarul revistei, din 2025. Discutăm în redacție, ne gândim și la invitații fiecărei ediții, care sunt și cei aleși pentru premiile anuale ale revistei, la cărțile lor, și găsim subiecte care ar putea să constituie puncte de plecare pentru dezbateri neconvenționale, care să trezească interesul publicului. Fiecare dintre colegii mei vine cu propuneri, idei, iar anul acesta Marius Manta a fost cel cu „soluția”, tema gândită de el fiind imediat adoptată de noi toți, pentru că era cuprinzătoare, incitantă. Romanul rămâne cel mai popular gen literar, dar el a cunoscut numeroase metamorfoze de-a lungul timpului, iar codurile de lectură s-au schimbat și ele. Pentru că timpurile s-au schimbat, și apar mereu noi provocări ale realului, ținând imaginația sub asediu. Acum se citesc cărți de dezvoltare personală, motivațională, de pildă, ele sunt la modă. Iar romanele sunt, de cele mai multe ori, un amestec de genuri, care nu se mai bazează pe o unitară construcție epică, în favoarea fragmentarismului, a jurnalului personal, documentului, eseisticii. Ficțiune și ego-ficțiune, preeminența experiențelor individuale, proiecții onirice, gândire simbolică, hibridări complexe, toate aceste formule, tendințe se regăsesc, se topesc în țesătura cărților care se scriu la ora actuală. Dar nu teoria e ținta întâlnirilor noastre cu cititorii, pentru că, adesea, ca să amintesc o butadă a lui Gellu Naum, „teoria pierde omenia”. Ceea ce ne dorim este un dialog, un schimb de opinii, de păreri, de impresii. Un dialog cât mai viu, sincer, firesc, fără prejudecăți sau pedanterii savante.


Laura Huiban: Ce a ales să recompenseze juriul Premiilor Revistei ”Ateneu”, în afară de criteriul valoric, la fiecare dintre câștigătorii de anul acesta? În ce fel reprezintă selecția valorile revistei Ateneu?”

Carmen Mihalache: Criteriul estetic este cel care contează în toate alegerile noastre. Dar nu avem un canon, fiind interesați de descoperirea unor noi voci, care să aducă o infuzie de prospețime în câmpul literar. Să nu uităm că revistele sunt laboratoare de creație, ele asigurând, de-a lungul timpului spațiul libertății de gândire, al zborului imaginației, întreținând creativitatea, Iar Ateneul este locul unde s-au format scriitori valoroși, care au creat opere de prim rang, îmbogățind literatura română.

De aceea, începând de anul trecut, am inițiat două premii purtând numele prozatorului George Bălăiță și al istoricului și criticului literar Constantin Călin, urmărind prin aceasta o consolidare a mărcii identitare a revistei. Și m-am bucurat mult când am primit mulțumiri, recunoștința familiilor, a urmașilor acestor creatori strâns legați de revista noastră. Avem datoria să continuăm tradiția unei reviste care a impus scriitori importanți, așa că suntem exigenți în alegerile noastre. Juriul premiilor este format din redactorii Ateneului, care au independență de spirit, nefăcând parte din grupuri, bisericuțe, găști, existente, din nefericire, în destul de agitata noastră viață literară, minată de mici și mari orgolii, de vanitate. Noi apreciem profesionalismul, talentele puternice, originale, cultivăm spiritul critic în toate acțiunile noastre și ținem la valorile morale, la cinste, bună credință, verticalitate. Le căutăm la oamenii de care ne înconjurăm, alături de care ne simțim bine, având gusturi, pasiuni comune, afinități spirituale, sufletești.

Laura Huiban: Ce înseamnă, concret, pentru un autor să primească un premiu din partea Revistei ”Ateneu”?

Carmen Mihalache: Cred că ar fi mai bine să-i întrebi chiar pe laureați. Desigur, un premiu câștigat este un prilej de satisfacție, fiind recunoașterea unei reușite, un omagiu adus talentului și unui susținut efort creator. Adaugă un plus de vizibilitate, sporește capitalul de imagine, crește notorietatea. Și când are și o anume consistență materială, cu atât mai bine. Depinde însă de la cine vine acest premiu (iar acum este o veritabilă inflație de premii, care duce la devalorizarea lor), iar el este important, are o anumită greutate, când și instituția, juriul care-l oferă au o reală relevanță. Iar premiile Ateneu au o îndelungată tradiție, de peste patru decenii, fiind acordate unor personalități marcante din literatura și cultura română. Ceea ce se poate vedea răsfoind colecția revistei. Așa că este cât se poate de onorant să te alături unor valoroși predecesori.

 

Laura Huiban: Ce ai vrea să rămână în mintea publicului după această ediție a premiilor?

Carmen Mihalache: O impresie plăcută, o stare de bine, un câștig spiritual, un îndemn la meditație, Un binevenit respiro, o mică evadare din rutină, din cenușiul cotidian. O relaxare elevată, eliberare din strânsoarea grijilor zilnice, o deschidere a minții spre altceva. Pentru că literatura, despre care vorbim, pe care o iubim, are o magie plină de savoare, deschizând alte și alte porți spre înțelegerea lumii, cât și spre autocunoaștere. Sensibilizează, rafinează simțurile, ne face mai buni, mai generoși, altruiști.

 

Laura Huiban: O gală a premiilor este într-un sens un moment de bilanț și de stabilire de strategii viitoare. Ce gânduri despre prezent sau viitor ți-au generat această ediție a Premiilor ”Ateneu”?

Carmen Mihalache: Fără să contabilizez nimic, parcă asta fac bilanțurile, nu-i așa?, mă gândesc deja la viitoarele ediții, la alte teme interesante, care să ne stârnească, ferindu-ne de demonul plictiselii. Pentru că, și îl citez pe Baudelaire, un singur gând ne arde, să dăm de ceva nou! Gustul public se formează oferind lucruri de calitate. Totul este să găsești formula potrivită, să nu fii rigid, să te lași impregnat de aerul timpului tău, refuzând stagnarea, desuetudinea. E nevoie de o ofensivă benefică a culturii, care să alunge răul și urâtul, prostia și prostirea. Care să sensibilizeze oamenii, ca să nu-și piardă esența, umanitatea.

Cultura educă pentru libertate, asigură coeziunea socială, întreține dialogul democratic. Pentru că putem fi de acord că nu suntem întotdeauna de acord, diversitatea fiind atât de atrăgătoare și de incitantă!

Și aș vrea să-ți spun, în încheiere, că mă bucur când îi văd pe învățăceii tăi, de la cercul de jurnalism (faci un lucru foarte bun acolo), cum se mișcă dezinvolt printre scriitori, artiști, creatori din mai multe domenii, cum le pun, curioși, întrebări. Și e grozav că vin la astfel de întâlniri, pentru că oamenii importanți pe care-i cunosc în aceste ocazii sunt modele, care te încurajează, te fac să crezi că poți ajunge ca ei, pe când oamenii mici te trag în jos, te descurajează. Or, cei tineri au nevoie de poftă de viitor, de înaripare, de curaj, de neastâmpărul descoperirii frumuseții.

spot_img
spot_img