Morala povestii cu programul de spionaj in masa practicat de Guvernul american nu este ca viata fiecaruia este pusa sub microscop. Asta o stim. Ce nu stiam era dimensiunea reala a operatiunii.
Ceea ce a dezvaluit Edward Snowden despre practicile National Security Agency si despre modul in care viata privata a cetatenilor este spionata intrece orice imaginatie. Practic, putem spune ca Securitatea a fost mic copil pe lânga NSA.
Si este interesant cum a reactionat publicul la aflarea acestor vesti.
Organele media occidentale au povestit ani in sir despre modul in care serviciile secrete estice – Securitatea, Stasi, KGB – urmareau cetatenii si le puneau microfoane, le ascultau telefoanele sau le citeau scrisorile. Bineinteles, toata aceasta operatiune de spionaj al propriului popor a fost declarata oficial de guvernele vestice ca fiind inadmisibila.
Când, insa, s-a aflat ca aceleasi guverne care au condamnat practicile de tip KGB fac acelasi lucru, ba chiar mai mult si mai performant, s-a cam rupt filmul. Subiectul este discutat doar pe la colturi si mai mult voalat, eventual, tabloidizat. Presa ar scrie dar nu prea si incearca sa explice ca actualele conditii geopolitice impun masuriu extreme.
Probabil. Doar ca ramâne ipocrizia: Estul a facut rau ca si-a spionat cetatenii, Vestul face bine pentru ca e necesar.
Problema este ca, oricare ar fi motivele, consecintele ramân aceleasi.
