În mijlocul unei drame umane care afectează sute de pacienți din România, Constantin (58 de ani) din Bacău și soția sa, Elena, împărtășesc o poveste tulburătoare despre lupta lor zilnică pentru accesul la medicamentele vitale care îl mențin în viață, scrie HotNwes.ro. Bolnav de leucemie granulară cronică, Constantin se confruntă cu o situație disperată, deoarece tratamentul asigurat de stat nu este disponibil în farmacii de luni de zile.
Constantin, un bărbat în vârstă de 58 de ani din Bacău, se confruntă cu o dramă umană în mijlocul sistemului medical românesc. Diagnosticat cu leucemie granulară cronică acum patru ani, acesta și-a pierdut, de aproape opt luni, accesul la medicamentele vitale care îi mențin viața.
Tratamentul necesar, numit Tasigna, este prescris de medicul său la fiecare trei luni și ar trebui să fie acoperit 100% de către statul român. Din păcate, Constantin și soția sa, care trăiesc dintr-o pensie de 3.000 de lei, nu și-au permis să achiziționeze medicamentul, deoarece o cutie cu 28 de comprimate costă între 2.800 și 3.000 de lei. Pentru a susține viața, Constantin ar trebui să ia patru astfel de pastile zilnic.
Pacientul și-a redus dozele, uneori luând o pastilă la 3-4 zile, ceea ce poate pune în pericol starea sa de sănătate. El și soția sa au căutat disperați medicamentul în farmaciile din Bacău și Iași, unde merge pentru consultații, dar au găsit rar și doar pentru o perioadă scurtă de timp, deși dețineau rețetă pentru trei luni.
Elena, soția lui Constantin, mărturisește că sunt disperați și se tem că vor ajunge să își vândă apartamentul pentru a-și asigura tratamentul. Se simt abandonați de statul român, care, în loc să asigure medicamentele necesare, le oferă doar o rețetă pe care o pot folosi în farmacii, fără a avea acces real la medicamente.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate a atras atenția că farmaciile contractate cu CNAS nu au dreptul să vândă medicamente compensate contra cost. Cu toate acestea, medicamentul vital pentru Constantin este indisponibil în farmacii.
Există suspiciuni că medicamentele necesare pot fi exportate în paralel pentru a obține un preț mai mare în afara țării. Deși acest lucru este imoral, este legal. De asemenea, datele arată că există stocuri de Tasigna în depozite, dar nu în farmacii.
Constantin și Elena speră că statul român va găsi o soluție, fie prin asigurarea medicamentului original, fie prin oferirea unui înlocuitor. Ceea ce își doresc cel mai mult este să primească ajutorul de care au nevoie pentru a lupta împotriva bolii, în loc să fie lăsați de izbeliște, după cum spune Elena, “Am plătit toată viața asigurare de sănătate. Pe Ministerul Sănătății și pe toți ceilalți nu îi interesează de noi.”
