Violența verbală, dar și fizică, înregistrată parcă tot mai mult în școli, bullying-ul așa cum a fost numită ea, a fost înfierată într-un spectacol de teatru pregătit de o trupă de șapte tineri cu vârste între 12 și 18 ani de la Școala de teatru „Catolica”, înființată pe lângă așa-numitul „Teatru din clopotniță” din Bacău. Spectacolul, intitulat „Bucuria copiilor”, a avut loc în sala Ateneu și a fost pregătit, în parteneriat cu Decanatul romano-catolic din Bacău, de regizorul Ion Coșa, el însuși actor în spectacol.
Scenariul spectacolului – am aflat de la Ion Coșa – a fost alcătuit pe texte de Jean-Paul Sartre, de Eugen Ionescu, de Daniel Harms (autor american cunoscut pentru scrierile sale despre ocultism, magie, mitologie și folclor) și de Ilf și Petrov, de unde s-a putut lua tot ce înseamnă absurdul.
Iar sala Ateneu s-a umplut la refuz cu elevi ai Colegiului Național Catolic „Sf. Iosif” și de la Seminarul „Sf. Iosif” din Bacău.
„În spectacol – ne-a spus regizorul Ion Coșa – este vorba despre bullying, un termen care mie nu prea îmi place, dar care este cunoscut și folosit. Este vorba, deci, despre violența în școală, despre violența de limbaj, dar și de violența fizică. Spectacolul este un fel de brainstorming și a fost urmat chiar de un brainstorming, în dialogul nostru cu sala. Povestea lui arată cum niște copii sunt răpiți de acasă sunt duși la o școală unde sunt «spălați» pe creier și transformați în criminali. Ei vor avea, astfel, o bucurie fantastică de a ucide, dar și de a se lăsa uciși. Și o fac cu nonșalanță. Este, deci, vorba de manipulare, de spălarea creierului. Într-un limbaj de lemn se vorbește și despre război. La final, apare o fetiță ucraineană care are în mână o păpușă cu mâinile și picioarele rupte, căreia îi spune o poezie. Mesajul către păpușă a fost: «Dacă auzi bombe căzând, să nu plângi, să râzi!»”.
Pe scenă, prima apariție a fost a unei femei ofițer nazist, care va colabora deseori cu un deținut de drept comun (interpretat de Ion Coșa) pentru a supune și a militariza grupul de tineri răpiți, costumați inițial în costume de pionieri, cărora le interzice apoi orice mijloc de informare cu ceea ce se întâmplă în realitate. Ei au fost dezumanizați și, la final, uciși sau împinși la sinucidere. Regizorul a considerat potrivit ca pe fundalul sălii să fie proiectat permanent fie portretul dictatorului Stalin, fie cel al odiosului Hitler, dar și scurte și înfiorătoare secvențe filmate în cel de Al Doilea Război Mondial.
