19 aprilie 2024
ActualitateBucuria revederii! Profesor printre elevi, după școala virtuală

Elena Loredana Ghelasă, profesor de chimie grad I, titular pe catedra de chimie de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”: „Mi-e dor de orele când nu mai dovedeam să le răspund la întrebări!”

Bucuria revederii! Profesor printre elevi, după școala virtuală

După atâtea luni de izolare, de reguli stricte impuse cu privire la coronavirus, este relativ greu să revenim la așa-zisul „normal’, adică la ceea ce-a fost înainte de instalarea acestei pandemii. Acum a început, din nou, școala. De o săptămână, cu prezența fizică a elevilor la clase. Un nou început… de sfârșit de an școlar. Putem vorbi oare de anxietatea «înapoi la școală»? Cum gestionează dascălii această situație? Cât de pregătiți sunt elevii? Cât de greu le-a fost în clasa virtuală? Cum se vor reorganiza, reașeza, reseta, reacomoda… fiecare în parte? Ne-a răspuns la aceste întrebări prof. de chimie Elena Loredana Ghelasă, de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău.

–  Doamna profesoară, a reînceput școala. Toate unitățile de învățământ și-au redeschis larg porțile pentru a primi elevii fizic în clase. Cum a fost prima zi de revenire la școală? Reîntâlnirea. Cred că și întreg corpul de cadre didactice, colegii dumneavoastră, abia așteptau să retrăiască aceste momente. E un nou început, la sfârșit de an școlar…

– Emoția, de data aceasta, a depășit-o pe cea pe care o aveam, mereu, pe 15 septembrie! A fost  parcă ceva de neînțeles; un început la sfârșit de an școlar! Începutul anului școlar are un fel de emoții, iar sfârșitul de an alt tip de emoții! Abia așteptam să-mi reîntâlnesc elevii. Sunt dirigintă la clasa a IX -a. Vă imaginați ca nu i-am mai văzut fizic pe elevii mei din octombrie, anul trecut; mi-aș fi dorit să-i îmbrățisez, dar… regulile sunt reguli. Au crescut frumos, iar cei mai mari, din clasele terminale, s-au maturizat.



– Ce a însemnat tot acest sistem de învățământ online? De un an, ați fost nevoiți cu toții, elevi, profesori, chiar și părinți, să vă adaptați, să vă reinventați, să vă reorganizați. Cum a fost acest an? Vă întreb în calitate de cadru didactic, dar și de profesor diriginte la clasă.

– Acest mod de desfășurare a orelor ne-a surprins pe toți! Pe de o parte, era folosirea noii tehnologii, pe de altă parte, faptul că online ești departe de elev; fiecare elev are o psihologie  aparte, în online e mai greu să comunici cu el, să-l încurajezi, când e nevoie, să-l înțelegi, chiar și cu privirea! Nu a fost un an ușor. A trebuit să ne adaptăm din mers acestui sistem de învățământ de la distanță. Însă, să știți că învățământul online are și avantaje. În primul rând, concordanța cu modul de educație occidental. Sunt deschisă spre nou și nu-mi place să rămân cumva inserată în timp folosind metode de predare învechite care nu captează interesul elevilor. Am avut noroc că tehnologia nu mi-a pus probleme, dar, recunosc, o astfel de oră, făcută cu răspundere, te solicită destul de mult.

– Cum a fost pentru elevii dumneavoastră acest an? Cum au perceput orele în sistem online? Sunteți profesor de chimie. Mulți, care nu știu, s-au întrebat probabil cum au decurs orele de laborator, că aici cred că a fost mai greu. Una e să predai o lecție online și elevii să reușească fie atenți, să-și noteze, să recepționeze informația și altfel e să faci experimente de laborator, fiecare în fața unui calculator, a propriului calculator de acasă, într-o așa-zisă clasă virtuală.

– La început a fost mai greu, dar s-au adaptat și pentru asta sunt mândră de ei. Eu mi-am ținut toate orele din laboratorul de chimie! Aveam toată tehnica instalată acolo! Chimia este o disciplină experimentală. Chiar dacă a fost online, am îmbinat predarea cu experimentul. Da, le-am făcut și experimente, nu la fel de complexe ca altădată, dar le-am captat atenția. Feed-back-ul a fost excelent.

 – E clar, activitatea de învăţare online nu poate înlocui activitatea „față în față” din sala de clasă/laborator!

– Adevărat. Sunt multe motive pentru care învățarea online nu se compară cu învățarea clasică, față în față! Dar, în viitor mi-ar plăcea ca cele două să fie cumva îmbinate. Școala online a stimulat dezvoltarea informaticii în școli, în sistemul de predare. De ce spun «îmbinate»? În învățământul online, relația profesor – elev este mai rece. Eu, ca profesor, am posibilitatea de a ajunge la sufletul fiecărui elev. Însă, în toată această perioadă, uneori mă aflam față în față doar cu ecranul laptopului pe care scria doar numele lor și vedeam niste poze, dar nu cu ei. De multe ori le spuneam «Hai, deschideți-vă și camerele,  să vă văd, că mi-e dor de voi». Unii deschideau, alții nu.

– Ce tip de aplicaţii s-au folosit în comunicarea online? Cum a funcționat? Presupun că începutul a fost greu. Anul trecut școlar s-a încheiat mai mult din pix, cum se spune, mediile s-au calculat după notele primite în semestrul I, parțial și în semestrul II. Nu au mai fost teze, nu au mai fost simulări de examene, nu au mai fost lucrări de control. A început apoi noul an școlar. Au fost câteva zile de școală cu prezență fizică, apoi s-a decis iar ca orele să se desfășoare în sistem online. Decizie care a tot ținut până săptămâna aceasta, când școlile s-au redeschis și s-a permis astfel prezența elevilor în sălile de clasă.  

– A fost greu! Nimeni nu știa ce va urma de la o săptămână la alta! Dincolo de noua situație de învățare, era acea teamă zilnică de a nu te infecta. Am făcut tot posibilul să mă vaccinez cât mai repede, chiar dacă teama și grija încă mai există, dar am sperat că așa îmi voi revedea mai repede elevii. De multe ori ei nu aveau conexiune la internet din diferite motive obiective și nu puteau participa la oră, deși de fiecare dată primeau lecția, fie pe whatsapp, fie pe email, fie pe messenger. Orice am făcut nu am reușit să-i am aproape, să-i simt, să le percep emoția, trăirea, cum o facem acum, când suntem toți prezenți fizic la ore.

– Așa este. Și în online vorbim despre anumite stări și emoții. Dar și de neatenție, poate și de lipsa semnalului la internet, de probleme de conexiune. De anxietate, de neîncredere. Cum ați reușit să vă atrageți elevii, să îi captivați, să îi determinați să fie mai atenți, mai asumați, să studieze mai mult și individual? Au mai existat, ca să glumim, absențe în catalog? Dar notele mici?  

– Chiar dacă am fost online, materia este aceeași. Lecțiile sunt aceleași. Dacă elevul își dorește să învețe cu adevărat, învață chiar și online. Eu am încredere în ei și sunt convinsă că au asimilat bine materia predată. Desigur, au existat și glumite, am discutat despre orice și au dorit să nu intrăm direct în chimie, cum spun eu, atunci când începeam ora. Rar pun note mici, vă imaginați că în perioada online notele nu au fost deloc mici, dar evaluarea lor a fost destul de obiectivă.

– Anul acesta, ca și anul trecut, nu s-au mai organizat nici olimpiadele școlare. Au fost ceva tentative, dar tot în sistem online, la unele discipline, însă fără impactul acelor olimpiade care aduceau zeci de premii naționale pentru Bacău prin elevii noștri. Cât de mult i-a afectat pe cei care an de an mergeau la aceste concursuri? Mi-au spus unii dintre ei că participarea la olimpiade le aducea satisfacții, era pentru ei un fel de reper, știau cine sunt, la ce nivel, unde se situează față de alți elevi din țară, unii chiar erau admiși direct la facultate urmare a rezultatelor foarte bune pe care le primeau la aceste olimpiade. Acum cum a fost? Ce ați simțit și din acest punct de vedere la elevii dumneavoastră?

– Elevii interesați de performanță au dus dorul olimpiadelor, într-adevăr. Știu că multi își doreau să ajungă măcar la faza județeană! Elevii care participau erau motivați, erau pasionați de disciplina respectivă, competiția îi motiva și rezultatele le aduceau mari satisfacții. Vă dați seama că regretul a fost mare pentru ei în lipsa acestor olimpiade.

– Să revenim… la școala normală, cât de normală se mai poate numi ea acum. Se resimt efectele învățământului online? Se pot reacomoda elevii la viața școlară de dinainte de pandemie? Au reușit să dea timpul înapoi, să șteagă efectiv anul 2020 din calendar și să o ia de la capăt? Cum îi simțiți acum, când îi aveți față în față, dumneavoastră la catedră, ei în băncile de clasă.

– O, da, se resimt! Nu mai sunt atât de vorbăreți, fiecare stă în băncuța lui, parcă le este teamă să răspundă. Le-a lipsit socializarea! Mi-e dor de orele când nu mai dovedeam să le răspund la întrebări! Am încredere însă că vom reuși să o luăm de la capăt împreună. Sigur nu vom uita anul 2020 prea curând, dar, treptat, ne vom reacomoda. Trebuie să avem răbdare, cred eu, să-i înțelegem, să fim empatici cu ei.

–  Suntem în prag de examene naționale. Elevii din anii terminali au avut poate cel mai mult de suferit. Au reușit să aprofundeze materiile de examen? Chimia chiar este disciplină de examen la bacalaureat.

– Da, elevii de clasa a XII-a vor termina pe 4 iunie. Au avut un an greu, dar sunt convinsă că dacă și-au dorit cu adevărat să învețe, au făcut-o. Chimia este la alegere la Bacalaureat. Fiecare a decis, așa că, chiar și online, interesul lor a fost și este evident. Am încredere în  ei, ne vom descurca cu bine!

– Au fost și simulările la aceste examene. Dacă anul trecut nu s-au mai organizat, anul acesta s-a reușit derularea lor cu prezență fizică la clasă, ca la un examen real, cu subiecte naționale, cu note, comisii de examen. Care au fost rezultatele acestor simulări?

– Au fost simulările cu prezență fizică și a fost un lucru bun. Rezultatele obținute de elevii mei au fost bune și foarte bune. Sunt convinsă că cei care au ales chimia vor obține note pe măsura muncii lor.

– S-a implementat și acel program de ore remediale, în care mai ales elevii din anii terminali au posibilitatea să își aprofundeze cunoștințele dobândite, să recupereze materia pierdută în sistem online. Vin elevii la aceste ore? Îi vedeți determinați? Vor să mai învețe? Vor să ia examenul?

– Da, vin. Și chiar sunt determinați să arate că pot învăța în orice situație și să promoveze examenul de bacalaureat. Sunt încrezători în ei și mă bucură acest lucru.

– Sunt pregătiți de Bacalaureat? E totuși un examen al maturității, nu? Vă întreb, pentru că sunteți profesor de liceu. Vom mai avea și anul acesta rezultate cel puțin la fel de bune ca în anii trecuți? Am fost, la un moment dat, pe locul III la nivel național după rezultatele de la Bacalaureat, chiar și locul II sau IV, acum doi ani. Anul acesta cum credeți că va fi?

– Dincolo de unele copilării, de a ne mai fenta cu prezența la ore, eu cred că elevii noștri se vor situa la un nivel bun, chiar foarte bun! Am mare încredere în capacitatea lor de acumulare de cunoștințe și de mobilizare la examene!

– Practic vorbim de un nou an de sacrificiu, de o nouă generație de sacrificiu, așa cum a fost, parțial, și cea de anul trecut, pentru că în anul școlar 2019-2020 acolo au fost doar de câteva luni de școală online. Cum credeți că va fi anul viitor școlar?

– Poate că sacrificiile și eforturile noastre – profesori, elevi, familie – ne vor face să reflectăm mai mult asupra rolului școlii în societate. Sper ca anul școlar viitor vom reveni la normalitate, ne vom înțelege mai bine unii pe alții, vom fi mai toleranți, mai aproape de valorile morale, chiar și din viața școlară!

– Ne vom mai reveni după acest șoc? Își va mai reveni oare școala românească, în general, și cea băcăuană, în particular, după ce se va termina pandemia și, așa cum se zice, vom reveni…. la normalitate. Ce va însemna normalitate în Educație?

– Pentru mine normalitatea în educație va fi să respect principiile educaționale, în contextul libertății de acțiune! Să stiu că nu am frica sănătății mele, a elevilor și  a colegilor  mei, că voi știi sigur ce am de făcut de la o etapă la alta, că mă voi putea bucura zilnic de prezenta elevilor mei și voi putea împărtăși orice bucurie cu ei, orice nerealizare, dar și orice reușită printr-o îmbrățișare. Vor (re)veni și acele momente, sunt sigură!

– Credeți că măsurile luate până acum și cele ce vor fi luate și în anul viitor, așa cum se declară public, de Ministerul Educației, mă refer aici la digitalizarea sistemului, la a nu se renunța chiar de tot la învățământul online, care s-a dovedit că are și părți bune, la continuarea chiar a orelor remediale, la investiții masive în domeniu, atât pe partea de infrastructură, cât și pe cea tehnică sunt măsuri bune? E ceea ce are nevoie acum sistemul de învățământ?

– De obicei sunt optimistă, încurajez noutățile și vreau să beneficiez de ele. Învățământul românesc are nevoie de noutate, are nevoie de schimbare. Mi-aduc aminte, în 2013, am fost cu o bursă Comenius la Universitatea Sapienza din Roma. Eram singura din România. Am avut colegi din Spania, Portugalia, Turcia, Estonia, Italia care erau familiarizați cu învățământul online. Pentru mine era o noutate de care am fost captivată. Învățarea online ne aliniază cu sistemul de învățământ occidental, cum am mai spus. E încurajator că se fac investiții în educație, dar trebuie stabilite foarte bine prioritățile! Nu așa, doar niște infuzii de dragul cheltuirii banului public!

 Încă o întrebare, ca să concluzionăm: a fost un an greu, încă nu știm când se va termina cu pandemia, vine peste o lună vacanța de vară, să gândim pozitiv. Aveți încredere că totul va fi bine?  

– Doamne, îmi doresc atât de mult să se termine această stare de tensiune psihică! Vreau ca în  septembrie să trăiesc aceeași emoție și aceeași bucurie cum a fost și în viața mea de elev, dar și de profesor, mai târziu! Va fi bine, nu vreau să gândesc altceva!

 

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri