1.Sunt un admirator al lui Desmond Mpilo Tutu, arhiepiscop emerit de Cape Town, activist împotriva apartheid-ului din Africa de Sud, cel care a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru Pace. M-a răvășit cel mai mult una dintre zicerile sale memorabile: „Când au venit primii misionari în Africa, ei posedau Biblia, iar noi ţara. Ei ne-au cerut să ne rugam. Şi noi am închis ochii. Când am deschis ochii, situaţia era pe dos. Noi aveam Biblia, iar ei ţara”.
Mutatis mutandis, mi-am zis că asta ni s-a cam întâmplat și nouă în urmă cu 29 de ani (și continuă să ni se întâmple…) Un… Desmond Tutu al nostru ar putea spune despre cei care au prins cheag la cârmuirea anapoda a nației: „Când au venit primii politicieni postdecembriști, ei posedau promisiunile, iar noi țara. Ei ne-au cerut să-i credem. Și noi am închis ochii. Când am deschis ochii, situația era pe dos. Noi aveam promisiunile (deșarte), iar ei țara”.
2. Înființarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie îmi spune că inocența a murit în sufletul multor magistrați. Mulți dintre cei care și-au depus candidaturile pentru S.I.I.J. au fost contestați virulent, cu argumente care vizează lipsa de respect (eufemism…) față de Lege, Dreptate, Cinste. Chiar nu mai avem pe nimeni fără păcat? … Asta îmi amintește despre reacția publică de pomină a unui consilier local de prin anii ’90, prins la braconat și condamnat la închisoare cu suspendare.
Acesta n-a negat infracțiunea, dar a acuzat faptul că toți cei care l-au atras în cursă / anchetat / judecat fuseseră împreună cu el, în repetate rânduri, la braconat. Cum de nu s-a găsit nici măcar un singur anchetator/ turnător non-braconier?, a întrebat el… N-am sesizat atunci nicio reacție de apărare a cuiva.
