19 aprilie 2024
Zona zeroMemoriaBacăul în 1965: Provocările arhitectonice ale dezvoltării necontrolate. Ideea portului fluvial începe...

Bacăul în 1965: Provocările arhitectonice ale dezvoltării necontrolate. Ideea portului fluvial începe să fie abandonată

În 1965, revista “Arhitectura” a adus în atenție problemele arhitectonice majore ale Bacăului, ilustrând o dezvoltare urbană necontrolată și un cadru arhitectural în urmă. Situat într-o regiune cu relieful plat, Bacăul a căzut pradă unei extinderi tentaculare, pe lungul arterelor principale, reflectând o realitate comună pentru multe orașe din România, mai ales cele amplasate în zone de șes.

Orașul se confrunta cu o evidentă stagnare în toate aspectele sale, de la infrastructură la dotări sociale și culturale. Cu toate că râul Bistrița trecea prin oraș, nu contribuia cu nimic la viața acestuia, rămânând un element exterior și neutilizat.

Eforturile de sistematizare și dezvoltare urbană au fost îndreptate în mai multe direcții, subordonate și condiționate de studiile asupra potențialului hidroenergetic al râului Bistrița. Proiectele au fost reactualizate în mod constant, reflectând dinamica schimbărilor economice și tehnologice, care au deschis noi orizonturi pentru dezvoltarea orașului.



Una dintre strategiile adoptate a fost amplasarea unităților industriale în afara orașului, pentru a elibera spațiu și pentru a evita suprapunerea funcțiilor urbane. De exemplu, un teritoriu valoros, situat la sud-est de Bacău și separat de oraș prin râul Bistrița, a fost considerat ideal pentru viitoarele amplasamente industriale.

În concepția urbanistică a vremii, distanțele mari către unitățile industriale nu mai erau considerate o problemă, datorită mijloacelor de transport în comun. Coloniile de serviciu, ca exemplu de soluție trecută, au fost depășite, iar lucrările hidroedilitare de ameliorare au deschis orașul pentru o creștere demografică viitoare.

Cu toate acestea, proiectele și soluțiile adoptate nu au fost lipsite de critici și deficiențe. Propunerile precum amenajarea unui port fluvial la Bacău au fost abandonate, iar unele ansambluri de locuințe au redus posibilitățile de dezvoltare urbană, creând dificultăți ulterioare în sistematizarea orașului.

“Este interesant de semnalat, ca un exemplu de etapă de studiu depăşită, propunerea de amenajare a unui port fluvial la Bacău, în ipoteza navigabilităţii Siretului şi a Bistriţei în apropierea confluenţei cu acesta.

Studiile de sistematizare efectuate în perioada 1953 — 1954 au fost orientate pe această ipoteză, care astăzi nu a mai fost considerată de actualitate, ţinînd seama de amenajarea hidrocentralelor în lanţ de pe Bistriţa (ipoteza Siretului navigabil rămînînd principial posibilă pentru o porţiune mai redusă şi pentru o perspectivă mai îndepărtată), în etapa actuală de studiu, recentele amenajări hidroenergetice în curs de efectuare pe Bistriţa aduc alte elemente determinante pentru sistematizarea oraşului.

Ansamblul lucrărilor cuprinde : un lac de mare amploare, realizat prin îndiguirea şi înălţarea malurilor actualei albii a rîului (foarte largi în această zonă) , barajul şi uzina hidroelectrică situate în dreptul zonei centrale a oraşului, imediat în amonte de podul actual peste Bistriţa. Această realizare de mare anvergură, completată cu un lac de agrement în dreptul actualei zone centrale, în cadrul unui parc, aduc oraşului, în afara avantajelor economice, multiple posibilităţi de organizare a unei zone de recreaţie, sport şi odihnă, de mare valoare urbană”, se arată în articol.

În ciuda acestor provocări, dezvoltarea orașului Bacău a evidențiat și aspecte pozitive. Arhitectura urbană a fost îmbogățită cu proiecte reușite, cum ar fi curburile arterei din centrul orașului și ansamblul școlar care a mobilat frumos artera de penetrație. Totuși, sunt și probleme:

“Referitor la ansamblurile din centrul oraşului, se observă că rezolvarea adoptată în zona Sfatului Popular Regional scade din importanţa acestei clădiri, de stil mai vechi, prin apropierea prea mare a noilor construcţii. Un cadru plantat mai larg, în jurul acestei instituţii reprezentative rămase în centrul compoziţiei, ar fi evitat discrepanţa între cele două stiluri. De asemenea, în compunerea cadrului casei de cultură, reuşită arhitectural, se constată că aceasta, în loc să fie scoasă în evidenţă, este diminuată plastic de aspectul închis şi monoton al ansamblului de locuinţe înconjurător.

Mobilarea laturii sudice a parcului din centrul oraşului ilustrează riscul lansării premature a unei idei urbanistice. Construirea ansamblurilor în această zonă a fost declanşată într-o etapă cînd posibilităţile tehnico-economice nu permiteau realizarea unor ansambluri de anvergură. Aceasta a dus la aspectul fragmentat al compoziţiei.

Tot ca rezolvări limitate la condiţiile perioadei respective, creînd mai tîrziu dificultăţi în sistematizarea oraşului, se semnalează unele ansambluri de locuinţe care au redus din posibilităţile de noi străpungeri pentru arterele majore de circulaţie ; de asemenea, rezolvarea stadionului, a cărui amplasare, prea aproape de artera de penetraţie în oraş, nu permite crearea unor spaţii de degajare pentru complexul sportiv”.

Cu toate acestea, este evident că pentru a deveni un centru urban modern și corespunzător, Bacăul trebuie să abordeze problemele arhitectonice cu mai multă atenție și să dezvolte o personalitate urbanistică proprie. Integrarea elementelor naturale, cum ar fi râul Bistrița, în viața urbană și valorificarea lor estetică ar putea constitui un pas important în acest sens.

“Pentru o etapă mai îndepărtată, se propune realizarea unei noi zone centrale corespunzătoare dezvoltării oraşului: actualul centru păstrîndu-şi importanţa şi urmînd a cuprinde, în afară de numeroase dotări de cartier, şi unele instituţii de importanţă orăşenească rămase în continuare cu aceeaşi funcţiune.

Tot ca rezolvări limitate la condiţiile perioadei respective, creînd mai tîrziu dificultăţi în sistematizarea oraşului, se semnalează unele ansambluri de locuinţe care au redus din posibilităţile de noi străpungeri pentru arterele majore de circulaţie ; de asemenea, rezolvarea stadionului, a cărui amplasare, prea aproape de artera de penetraţie în oraş, nu permite crearea unor spaţii de degajare pentru complexul sportiv”, se mai arată în articol.

“Sistematizarea oraşului poate crea premizele dezvoltării unei personalităţi urbanistice proprii prin valorificarea plastică a elementelor naturale existente. Astfel, în viaţa oraşului va trebui să participe mai intens ansamblul amenajărilor de pe Bistriţa, legate de zonele de locuinţe printr-un lanţ de plantaţii cu dotări de folosinţă publică în care să se desfăşoare fluxul circulaţiei pietoniere”, este concluzia articolulului.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri