Forumul anual al arhitectilor care tocmai s-a incheiat in Bacau, in a doua sa editie, a readus in atentia celor interesati destinul orasului in care traiesc, indiferent care ar fi acesta.
Unul dintre participantii la eveniment a si numit orasul, din aceasta perspectiva, ca fiind de fapt „o multitudine nesfârsita de orase care coexista”, pentru ca exista un oras al centrului, unul al mahalalei, al periferiei semiagricole, un oras industrial, unul al serviciilor, unul al gradinilor, al parcurilor, al statuilor, unul al masinilor, unul al animalelor fara stapân, dar si un oras al trecutului, unul al prezentului sau unul al viitorului.
Fiecare vede intr-un oras doar un fragment, un crâmpei, dupa cum este interesat. Important – sustin arhitectii – este ca, pe rând, sa vedem toate orasele din oras, sa le vedem in coexistenta lor, sa vedem felul in care ele compun o urbe absolut bine organizata.
Arhitectii au facut de multe ori proiecte pentru configurarea sau reconfigurarea oraselor, le-au adresat, evident, autoritatilor locale, edililor, si au asteptat sa fie aplicate. Este si cazul municipiului Bacau, unde pâna acum nu s-a intâmplat vreo astfel de aplicare, desi toti vorbim de nevoia de resistematizare urbana macar a zonei centrale. Motivele sunt multe, cel putin asa cum sunt ele prezentate.
Arhitectii ar trebui sa fie, insa, ridicati in grad si inclusi real in conglomeratul administrativ, iar arhitectura ar trebui considerata o reala putere, peste care nu se poate trece. Am avea o autoritate care ar tine cu mâna de fier frâul dezvoltarii urbane, pentru ca orasul sa devina, sa creasca, numai in directia buna.
Sa arate cum se cuvine, sa serveasca prin fiecare oras din el insusi comunitatii si fiecarui locuitor in parte. Astfel ne-am simti in propriul nostru oras ca acasa.
