De mai bine de două săptămâni, un băcăuan tot sună pe la Regia de Apă, la „intervenții”, după cum susține Ioan Adumitroaie, pentru că lângă aleea de la intrarea din Parcul Cancicov, din zona în care joacă șah și table pensionarii, și nu numai, pur și simplu izvorăște apă din pământ. Și clar nu e izvor. Cel mai probabil e vreo țeavă spartă.
„Am sunat la mai multe numere de telefon. E greu să-i prinzi pe ăștia. Când în sfârșit mi-a răspuns o cucoană și a zis că anunță ea șeful de zonă”, a povestit Ioan Adumitroaie, nea Ion așa cum îi spun prietenii. După o săptămână, timp în care nu s-a rezolvat nimic, nea Ion a sunat din nou. „Cucoana a zis că ea a anunțat, dar că nu sunt oameni, treburi de astea. Dar mai că nu m-a întrebat dacă altă treabă nu am. Eu cred că e păcat că se pierde atâta apă. Și cred că tot noi o plătim”, mai spune nea Ion. După ce și-a spus of-ul cu țeava spartă, nea Ion s-a dezlănțuit și ne-a povestit din viața lui.
„În rest toate bune… Am zis și eu să o pun de o însurătaoare, că-s singur la 77 de ani. Hai dom”le, zic, să caut pe cineva și să stăm împreună. Și să vă spun prin câte am trecut. Vorbesc cu niște cucoane pe aici prin parc… Doamnă, zic, nu vrei să ne luăm cumva… Mata singură, io singur zic… Nici una nu mai vrea să se ocupe de călcat, de spălat, de îngrijit bărbat… Dar nu se pune problema așa doamnă, zic. Eu vorbeam de companie, dar toate zic că s-au săturat. Atunci, ce m-am gândit eu? Să mă uit în ziar la matrimoniale. Și găsesc: doamnă bine, minionă, simpatică, nu știu ce…
Măi omule, zic, dacă e așa, e cam pentru mine. Îi dau telefon, îi propun să omorâm timpul împreună și zice că e de acord. Ne dăm întâlnire în parc și ar fi trebuit să aibă un ziar în mână ca să o recunosc. Trece o doamnă la deal, trec și eu..mă uit la ea – măi o fi asta, n-o fi asta – mai trece odată și o întreb: dumnevaostră sunteți doamna cu anunțul? Și ea zice: Da mamă. Ne așezăm pe o bancă și zic să fiu direct: dar nu arătați așa cum ați spus în anunț, simpatică, minionă… Era trecută bine..Oi fi și eu, dar ea… Dar cum vrei să fiu?… știi cât am suferit eu? Cinci bărbați am îngropat până acuma…
Văleeuu, când am auzit-o am rupt-o de fugă. Și m-am dus la gară. Ajuns acolo, am zis că să-mi trag oleacă sufletul. Intru la o crâșmă să iau o halbă de bere. Văd fetișoarele alea acolo și zic: domnișoară, parcă aș și mânca ceva. Păi ce ați vrea, mă întreabă. Aș vrea, zic, un borș de păsărică. Face domnișoara niște ochi mari și pleacă la bucătărie. Iese de acolo o bucătăreasă, așa…mai zdravănă, cu un satâr în mână și vine la mine.
„Borș de păsărică vrei mata? Așteaptă să o jumulim, să o pregătim și după aceea o să te servim. Treci mai târziu”, zice bucătăreasa. Asta e. Am plecat. Am dat-o rău și acolo. Am un prieten, are vre-o 39 de ani, dar nu-l interesează nimic. I-am zis că vreau să mă însor, dar nu reacționează în niciun fel. L-am întrebat: tu ai fost în luna de miere? Iar el îmi răspunde: nu, dar e departe? I-am zis că-i dincolo de Cluj, ce să-i mai spun? Și umblând eu așa prin oraș, am ajuns la o biserică. Cum știu că mai am păcate, zic să intru să aprind și eu o lumânare.
Știi vorba aia, să mă ierte Dumnezeu, că văd că nu mă lipesc nici la matrimoniale, nici colo, nici colo. Intru acolo, aprind o lumânare și să o dau la preot, cum dă toată lumea. Când colo, la rând, era o doamnă la vreo 60 de ani, după mine. Arăta bine. M-am uitat eu olecă, că în biserică nu te poți uita mai mult… Tac din gură, mă duc cu lumânarea, ea cu lumânarea înaintea mea. Ajungea ea la preot, îî spune nu știu ce. Preotul îi zice „am să mă rog pentru dumneavoastră”, îi face cruce după care îi spune „mergeți cu Domnu”. Ea când s-a întors a dat peste mine și zice: „a zis părintele să merg cu dumneata! Ooooo. Am pus lumânarea, am luat-o la braț și am ieșit din biserică. Uite dom”le, norocul unde stătea… Și de atunci am prins drag să merg la biserică…”.
