Plouă. Plouă bine. Cum plouă cu zeci de ani în urmă chiar în luna lui Florar și mă plimbam melancolic pe aleile orașului prin ploaie.
N-am urât niciodată ploaia, oricât de mocănească și nesfârșită ar fi fost. Îi aud deseori la radio sau la câte un post de televiziune pe câte unii tânguindu-se că iarăși plouă, iar e urât. Și îmi aduc aminte atunci cât de frumos a titrat un mare gazetar și poet un articol scris pe o vreme splendidă, dar de mare secetă la noi: „Urâtă vreme frumoasă!”
Ploile cad uneori intempestiv, diluvian parcă, și îneacă pământul, rup totul în cale. Doamne feri! – spun ardelenii în asemenea situații, dar parcă nici oamenii nu înțeleg să-și aranjeze gospodăriile pe unde trebuie, nu în calea puhoaielor, nu pe maluri de ape, nu pe văi periculoase. Însă cam așa e peste tot. Un important comerciant care venise acum vreo 25 de ani cu ajutoare la sinistrații din zona Comănești îmi spunea că și la ei sunt astfel de oameni.
Acum plouă din nou și mă bucur și pentru un important agricultor din județ căruia pârdalnica de Centură rutieră a Bacăului i-a obturat un canal de apă din care își uda plantația. I s-a promis remedierea situației, dar acolo se lucrează și deci mai durează. Ploaia de acum e pentru el mană cerească.
De ieri, specialiștii hidrologi ne-au avertizat că va ploua bine pe la noi, adică abundent și mai ales la munte. Va fi și vânt și zloată. Torenți și pâraie, viituri rapide. Doamne feri! Numai vreme frumoasă nu va fi, iar la toate acestea – mai indică hidrologii – să fie pregătite autoritățile locale, cu echipe permanență la primării și instituții, atenți la poduri și podețe. Bieții primari! Tot de ei trag toți.
Dar, Dumnezeu e mare și ne trece și peste acestea. Apă să fie, că din apă ne tragem toți.
