Am fost la Blaj, pe Câmpia Libertății, am intrat în Hora Unirii încinsă instantaneu pe melodia inegalabilei Veta Biriș „Noi suntem români!”, la Sărbătoarea Centenarului Zborului Marii Uniri Bacău – Blaj, și am văzut românismul la el acasă.
Să fiu corect până la capăt și să spun că am văzut românismul la el acasă de cum am ajuns, cu o zi înainte, în Alba Iulia. Dar la Blaj, a doua zi, m-am convins că nu era doar o simplă impresie. Iar acest oraș, pe care Eminescu l-a supranumit „Mica Romă”, mi-a rămas la inimă. Pentru că m-au convins chiar locuitorii ei, m-au convins edilii și oficialitățile județului Alba.
Pe cei dintâi i-am auzit, involuntar, lăudându-și primarul pentru vrednicie. Pe cei din urmă i-am ascultat vorbind cu multă căldură despre obiectivele pe care ni le prezentau. Nici nu ar fi fost musai necesar să ne fie lăudate, pentru că în aceste zile, cel puțin, în pragul Centenarului Marii Uniri și la sărbătoarea Zborului Marii Uniri, și Alba Iulia și Blajul arată într-un mare fel.
Dar n-am să uit niciodată cât de cald mi-a vorbit, de exemplu, despre Palatul Cultural din Blaj președintele Consiliului Județean Alba, Ion Dumitrel. Un om care nu e get-beget din județul Alba. Palatul, proiectat de arhitectul Victor Smigelschi, a fost inaugurat în 1936 în prezența Regelui Carol al II-lea. După 1948 a intrat într-o perioadă neagră a existenței și menirii sale, ba în 1995 a și ars. Dar în 2011 Primăria și Consiliul Județean au hotărât să repună în valoare obiectivul, iar arhitectul Vlad Sebastian Rusu a reușit un proiect care a și obținut Premiul UE „Europa Nostra 2017”.
Acum trei zile am fost circa două ore oaspetele Palatului Cultural, unde am trăit din nou, cu adevărat, românește. Dacă treceți prin Blaj, nu ocoliți Palatul Cultural și mai ales sala sa de spectacole.
