De ceva timp, peisajul urban băcăuan a căpătat o „spoială” fotografică realizată de un grup de entuziaşti. Aceştia se prezintă publicului ca membri ai Asociaţiei Pasionaţilor de Fotografie din Bacău, o gaşcă de împătimiţi de arta scrierii cu lumină. Fără a avea pretenţii de mari artişti şi mânaţi de dorinţa de a-şi lărgi orizontul pasiunii lor, ei au ales să expună în spaţii neconvenţionale din mijlocul Bacăului. Imaginile surprind evenimente, stări de o clipă sau gânduri adunate pentru mai târziu. Trecătorii le privesc şi, pentru câteva momente, se transpun în povestea mai mult sau mai puţin coerentă a celor ce expun. Pentru că o asemenea iniţiativă culturală necesită un centru coagulant, acest rol a fost asumat de către Adrian Măcincă, un fotograf entuziast care a avut curajul să privească mai departe, în viitorul pasiunii sale. Cine este Adrian Măcincă? Ne-o spune chiar el. (L.M.)
„Adrian Măcincă este un pic ciudăţel pentru simplul fapt că s-a născut în buricul Craiovei şi care, la vârsta de trei ani, a aterizat în Moldova. Un amestec letal din care a rezultat un oltean moldovenizat.
Pasiunea pentru fotografie am descoperit-o în liceu. Am urmat cursurile Liceului Letea unde, pe atunci, exista un mic laborator fotografic. Astfel, am avut ocazia să experimentez toate etapele de realizare a unei imagini fotografice. Am făcut poze cu aparate de fotografiat Smena pe care le developam şi le imprimam în cadrul acestui laborator. Timpul a trecut şi, chiar dacă am terminat la Letea obţinând diploma de electrician întreţinere şi reparaţii, am dorit să-mi fac o carieră în design.
După stagiul militar şi un scurt popas prin universul televiziunii, am ajuns să lucrez în domeniul graficii şi al design-ului publicitar. Timpul a trecut şi nu am uitat de pasiunea pentru fotografie. Am reuşit de mi-am cumpărat un aparat foto mai performant şi, încet-încet, am început să-l pun la treabă. Un prieten bun, văzându-mă foarte pasionat, m-a luat cu el la câteva nunţi, aşa am ajuns să performez ca fotograf de eveniment. Am făcut asta o perioadă de patru ani. Mi-a ajuns. Mi-am învăţat aparatul pe de rost, am cunoscut oameni, am vizitat locuri, dar am zis: «Nu e pentru mine!». Aşa că am ales să rămân doar cu pasiunea.
De doi ani, am pornit acest proiect prin care mi-am propus să adun lângă mine mai mulţi pasionaţi de fotografie. Prin urmare, am reuşit să încheg un grup care să împărtăşească această pasiune. De anul trecut, grupul s-a transformat într-un ONG. Acum ne întâlnim în fiecare săptămână şi, de fiecare dată, facem altceva. Experimentăm genurile fotografice, organizăm workshop-uri de fotografie şi învăţăm unii de la alţii. Mă bucur să văd cum membrii asociaţiei noastre au evoluat pe zi ce trece. Nu mai fac doar «plici-plici». Deja analizează înainte să apese pe declanşator şi au ajuns să acorde mai multă atenţie încadrării, setărilor, ceea ce pentru mine înseamnă că am izbândit.
Toate acestea se datorează pasiunii mele pentru fotografie şi faptului că nu sunt «Adrian Măcincă photography». Nu mă identific cu cei care au pus mâna pe un aparat foto mai performant şi, a doua zi, te întreabă cum să-şi facă o semnătură digitală «Costel photography». Eu sunt un pasionat de fotografie şi atât.
Ca asociaţie, am avut câteva expoziţii personale şi de grup, dar, în rest, mergem pe pasiune. Tipul de fotograf introvertit, orgolios şi care nu împărtăşeşte din experienţa sa, sincer, nu are ce căuta printre noi. Dacă vrei să vii printre noi, trebuie fii deschis, să-ţi placă fotografia aşa cum e ea, să-ţi placă gaşca veselă şi umorul. Aşa am reuşit să adun în jurul meu atâţia pasionaţi, prin simplul fapt că au văzut dorinţa mea de a împărtăşi. Eu sunt doar organizatorul, mentorul acestei găşti de pasionaţi. În acelaşi timp, toţi cei din gaşcă se ajută unii pe alţii. Nici eu nu pot să stau lângă fiecare în parte, însă i-am învăţat şi şi-au dat şi ei seama că e mai simplu să ajuţi şi să împărtăşeşti.
Personal, îmi doresc să devin din ce în ce mai bun în acest domeniu. Dat fiind faptul că îmi place fotografia de orice fel, de la avioane la zambiluţe, de la portret la macro, vreau să simt că evoluez pe zi ce trece în fiecare gen fotografic. Vreau să văd cum un cadru pe care l-am făcut astăzi este, în mod evident, mult mai bun decât cel făcut anul trecut.”
