În această perioadă de postire, când ne vrem a fi ai Bisericii, suntem chemați să împlinim exercițiul strădaniei de a ne ține mintea lipită de Cer. Spre a înțelege Bucuria, a cărei icoană, Maica Domnului, cere mereu să-I fie ei după voia lui Dumnezeu, Cel care Și-a ales-o a fi Maică și Mireasă. Serbată în fiecare an pe data de 25 martie, Buna Vestire însumează toate praznicele creștine. Cu acest eveniment se inaugurează plinirea vremii, descoperindu-ni-se taina cea din veci ascunsă. Ea este praznic al Întrupării Domnului, prin umbrirea Duhului Sfânt și, în acest sens, început al iconomiei mântuirii realizate de Fiul lui Dumnezeu Întrupat.
Sărbătoarea sfârșitului acestei săptămâni, care ne plasează între două pericope evanghelice, de la Marcu (10, 23-45) și Luca (7, 36-50), ne oferă o altă lecție importantă. Pentru a putea vibra la jertfa Mântuitorului, dar și pentru a redescoperi adevărata poftă de viață, trebuie să ne ridicăm din amețeala raporturilor de putere și de dominație. A fost aceasta și tentația Apostolilor, de a se visa funcționari comozi ai unui Dumnezeu cumsecade. Este, de ce nu, și ispita noastră astăzi… de a specula pe seama unui Dumnezeu necunoscut, pe Care nu-L trăim și de Care prea puțin ne împărtășim. Un dumnezeu fals, de cele mai multe ori construit după mintea și rigorile noastre. De aceea, sfatul care ne este pus la inimă acum, la vreme de postire, tocmai pentru a înțelege fundamentul tainic al devenirii noastre, este slujirea efectivă, motivată de iubirea ce trebuie adusă semenului nostru. Cu cât iubim mai mult pe Dumnezeu prin rugăciune, și pe semeni prin fapte, ajutându-i, cu atât suntem mai de cinste. O slujire căreia cel mai mare și cel dintâi trebuie să-i fie mereu inițiator și model: ”Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 5, 13). Altfel, postul devine o dietă ieftină.
Cât de minunat se potrivește acestui tablou icoana vieții Sfintei Maria Egipteanca, femeia păcătoasă devenită simbol al căinței și al măreției conștiinței grațioase, capabilă de eliberarea din păcat și de îndreptare, care ne amintește că avem suflet. Și de cât de mare poate fi puterea voinței și a credinței noastre. Dar și de mila Domnului, de nesfârșita Sa capacitate de iubire și de iertare.
Imaginile săptămânii sunt și poveștile noastre. Neputincioși în a crede, ne dăm știutori. Fără Hristos, nici a ști și nici a crede nu au valoare. Să fim, dar, prieteni ai Domnului, întru bucuria Maicii!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
