În această vară, la rubrica „Bacăul vorbește”, semnalam degradarea statuii de la intrarea în vechiul stadion din Bacău. Tencuiala desprinsă și armătura expusă transformaseră grupul statuar într-o imagine a abandonului. Fotografiile primite joi seară la redacție arată însă o schimbare îmbucurătoare: statuia a fost reparată, iar soclul a fost refăcut la exterior.
Statuia are din nou un aspect îngrijit. În imaginile realizate după lăsarea întunericului, suprafețele degradate despre care scriam în vară nu mai sunt vizibile, iar lucrarea și soclul au un finisaj deschis la culoare.
Pe soclu se află și o plăcuță care consemnează că statuia a fost realizată de sculptorul Tudor Panait, în 1957, și reabilitată în 2026. O informație care le oferă trecătorilor și un reper despre vechimea lucrării pe lângă care, poate, au trecut ani la rând fără să-i cunoască autorul.
În articolul intitulat „Statuia care se încăpățânează să reziste”, atrăgeam atenția asupra stării în care ajunsese acest simbol al sportului băcăuan. Fierul din interior ieșise la vedere și ruginea, iar figurile sculptate păreau că se sprijină una pe alta pentru a nu se prăbuși.
„Ar fi păcat ca, până atunci, această lucrare să se prăbușească sub propria greutate, fără ca cineva să se întrebe dacă mai poate fi salvată”, scriam atunci, referindu-ne la speranța că și zona stadionului va avea, cândva, o nouă viață.
Astăzi putem reveni asupra subiectului cu o veste bună. Fotografiile primite arată că statuia a beneficiat de o intervenție vizibilă, care îi schimbă înfățișarea și o readuce în atenția celor care trec prin zonă.
Dincolo de aceste detalii, care merită cunoscute, rămâne bucuria de a vedea îngrijită o lucrare legată de memoria orașului. La intrarea în vechiul stadion, grupul statuar amintește în continuare de competiții, de tribune și de generațiile pentru care acest loc a însemnat sport și emoție.
În vară, spuneam că orașele sunt făcute și din simbolurile care le spun povestea. Repararea acestei statui este un gest de grijă față de o asemenea poveste. Un gest pe care îl salutăm și pe care ne-am dori să-l vedem repetat și în alte locuri ale Bacăului.
Statuia care se încăpățâna să reziste a primit, în sfârșit, îngrijirea de care avea nevoie.
