În perioada 7 – 9 august, s-a desfășurat în Bacău prima ediție a Festivalului de Film ”Overthink”, un eveniment cultural realizat de elevi și studenți, având ca scop promovarea cinematografiei și crearea unei platforme de exprimare pentru pasionații de film.
Programul evenimentului, desfășurat la Hub Orizont Bacău, Teatrul Municipal ”Bacovia”, Centrul de Cultură ”George Apostu” și pe Insula de agreement, a inclus un concurs de scurt metraje, concerte, ateliere, dezbateri, întâlniri cu creatori de film, și a avut un impact semnificativ asupra comunității locale, demonstrând o nevoie a comunității de evenimente de calitate, cât și importanța sprijinului pentru creatorii emergenți.
Matei Elesei, unul dintre dintre membrii fondatori ai festivalului, proaspăt absolvent al Facultății de Regie de Film a Universității ”Hyperion” din București, vorbește în acest interviu despre începuturile ”Overthink”, despre pasiunea sa pentru film și despre speranțele sale legate de viitor.
Laura Huiban: Ne aflăm la Hub Orizont, Bacău, în cea de-a doua zi a primei ediții a Festivalului de Film „Overthink”, un festival realizat de tineri, devenit deja aproape un fenomen. Ești unul dintre membrii fondatori ai festivalului. Dar cine este, de fapt, Matei Elesei, creatorul ”Overthink”, ce vârstă ai, de unde ești?
Matei Elesei: Am 21 de ani, m-am născut la Bacău, e orașul meu natal. S-au întâmplat multe aici, în adolescența mea, cu bune și cu rele. Am făcut liceul la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, de unde a și plecat această poveste cu „Overthink”, cu clubul de film, acolo l-am înființat. Am primit foarte mult sprijin la liceu, din partea doamnei Adriana Măcincă. Îmi place foarte mult să fac film. Sunt proaspăt absolvent al Facultății de Regie de Film, din București.
Laura Huiban: Spune-ne puțin despre Asociația „Overthink”, care este organizatorul principal al festivalului. De ce ai creat-o, care este situația ei actuală?
Matei Elesei: Ca să începem cu începutul: ideea de „Overthink” a pornit, cum am spus, din liceu. Și, bineînțeles, și tot ideea de festival, tot de pe vremea aceea, a prins contur. Împrejurările au făcut ca festivalul să nu poată fi realizat imediat după ce am terminat eu liceul sau chiar în perioada în care eu învățam și eram elev în Bacău. Dar, într-un fel, asociația, ca ONG, ca persoană juridică, a fost creată din niște nevoi pe care le aveam, adică puteam fi luați mult mai în serios de către oamenii cu care colaboram ș.a.m.d.. Și puteam astfel să evităm și micile confuzii sau chiar întâmplări nefericite.
Laura Huiban: Cum a început pentru tine pasiunea pentru film? Ai văzut un film anume, în copilărie, cu părinții tăi, poate, care a declanșat această pasiune pentru cinematografie?
Matei Elesei: Aici e o poveste foarte lungă și interesantă. Eu, când eram copil, pe la vreo 4-5 ani, aveam în casă o cameră de filmat, digitală, cu care familia mea pleca în vacanțe. Și în toate vacanțele, camera asta stătea mai mult în mâinile mele, decât în ale părinților, pentru că eram captivat de modul în care pot capta și încadra evenimentele care se desfășoară în jurul meu. Și făceam și mici demonstrații cu jucăriile, filmam cu trenulețe, cum se accidentează, cu mici figurine și așa mai departe.
Ulterior, când am mai crescut, deci în preadolescență, să zic așa, am început să fac filme de scurtmetraj cu verișorii mei, care, dacă vor vedea acest interviu, o să-și aducă aminte că i-am ”torturat”. Pentru că eram foarte fixist și sever în ceea ce îmi doream să fac. Și nu știu cât de bine era, dar aveam tot felul de scenarii cu filme de acțiune, istorice ș.a.m.d., în care existau și bătăi, și trăgean foarte multe duble la fiecare astfel de film, lucru pe care ei poate nu-l mai considerau o joacă, ci poate chiar o muncă.
Iar, ulterior, am intrat la liceu și de aici a început istoria clubului.
Laura Huiban: Cum te-a transformat pe tine pasiunea pentru film? Ce impact are practicarea acestei arte asupra personalității unui adolescent?
Matei Elesei: Cred că totul vine din interiorul nostru, cred că zi cu zi te învață să fii din ce în ce mai ambițios și mai ambițios să reușești, să îți demonstrezi ție ceea ce n-ai putut să faci ieri și să poți trece peste toate eșecurile care ți s-au întâmplat în trecut. Deci, în primul rând, cred că ambiția este cea pe care o construiești, fiind pasionat de film.
Laura Huiban; Spune-mi un film care ți-a plăcut foarte mult, care te-a marcat.
Matei Elesei: Pot să vă spun un film care mi-a marcat copilăria, pentru că avea și un aer cu… era construit și cu metafore, avea și o dramaturgie foarte bine înțeleasă și foarte bine explicată. Și era și dur, în același timp. E vorba de „Iisus din Nazaret”, filmul din ’77, al lui Franco Zeffirelli, pe care l-am văzut pentru prima dată pe la 5 ani, cum se dădea, în fiecare an, înainte de sărbătorile de Paște. Și secvența crucificării m-a marcat. Și probabil de aici vine și dramatismul. Adică el făcea parte din mine, dar în momentul în care am văzut secvența crucificării, m-a… nu m-a înfiorat, nu știu, îmi plăcea modul de execuție, m-a impresionat.
Laura Huiban: Ce alți creatori de film te inspiră și sunt în atenția ta?
Matei Elesei: Sunt mulți, de la Orson Welles, la marele regizor Sergiu Nicolaescu, pe care mulți îl blamează, dar eu o să spun până în pânzele albe că e un mare regizor român. Aș mai spune Martin Brest, Francis Ford Coppola, dar și mulți alți regizori străini.
”Asta mi-am dorit. Să aprindem scânteia”
Laura Huiban: Care este obiectivul tău cu Overthink Film Fest? De ce ai vrut să-l faci în Bacău și ce impact îți dorești să aibă festivalul asupra comunității?
Matei Elsei: În primul rând, m-am bucurat foarte tare să remarc, încă din prima zi, că festivalul are un mare impact asupra comunității.
Am văzut asta aseară, și eu și dumneavoastră, lucru la care mă așteptam și nu mă așteptam, în același timp. E interesant și mă bucur că, într-o comunitate, să zicem, mai restrânsă, evenimentele culturale sunt găzduite și îmbrățișate cu căldură.
Iar ce așteptări am… am multe așteptări. În primul rând, l-am creat pentru tineri pasionați. L-am creat pentru clubul de film, care are acum foarte mulți membri, 60 sunt voluntari în cadrul festivalului. L-am creat în primul rând pentru ei, pentru a avea un mijloc de a se manifesta, de a se exprima aici, la ei acasă, să nu trebuiască să plece la București, să zic așa. Ei realizează filme constant, adică au un flux în care realizează mai multe scurtmetraje decât făceam eu în vremea în care eram în liceu. Au o forță de muncă fantastică, de la decoruri, de la modul tehnic pe care îl practică. Și e foarte important și interesant, în același timp, că am reușit să realizăm împreună asta și să ”punem paie pe foc”. Asta mi-am dorit. Să aprindem scânteia asta. Și, sigur, îmi doresc foarte tare să promovez în continuare, cât de mult se poate, în rândul tinerilor, cinematografia, care nu știu cum va mai arăta peste câțiva ani.
Și, în același timp, a face film e și un mijloc și de a se distra, nu doar de a munci. Adică să-ți petreci verile sau vacanțele pe platoul de filmare nu mi se pare un mod de a merge la muncă, ci de a merge la joacă prin muncă, știți?
Laura Huiban: Îmi place foarte mult acest cuvânt, „Overthink”. Cred că creatorii au acest obicei să hiperanalizeze lucrurile, să gândească foarte mult, ceea ce e un lucru bun, de multe ori. Cât de mult ai hiperanalizat lucrurile înainte de a începe festivalul? Ești un om de acțiune, de instinct, sau you overthink a lot?
Matei Elsei: Sunt un pic overthinker, dar când vine vorba de proiecte și de filmele pe care le fac sunt un om de acțiune. Punct ochit, punct lovit. Și asta regăsesc și în elevii din clubul de film. De pildă, Mihnea Cohal. M-am regăsit foarte tare în el, pentru că, sigur, cu vârsta pe care o are, fragedă, e foarte activ în toate direcțiile, vrea să facă și aia și cealaltă. Reușește să se concentreze asupra la tot, reușește să influențeze în bine pe ceilalți de lângă el, reușește să coordoneze și să facă lucruri. Mihnea este unul dintre fondatorii noului club de film „Overthink Junior” din Bacău. Membru principal, organizator principal al festivalului. Și aș vrea să mai adaug aici și pe Sofia Drîngă Mihalache și pe Iarina Cojan.
Acești elevi au fost alături de mine, de festival și de club, în primul rând, încă de la început. Și chiar dacă au mai fost descurajări, ei au rămas până la capăt. Și e foarte importantă consecvența lor. Și spune foarte multe despre ei ca persoane. Și cu siguranță le prevăd un viitor strălucit, nu neapărat în cinematografie, pentru că, din câte am înțeles, nu vor să facă neapărat asta, ci în viață, o să ajungă oameni mari.
Laura Huiban: În afară de Mihnea, de Sofia și de Iarina, cine te-a mai ajutat să faci această primă ediție de „Overthink”? Dacă e să te referi la tineri, la comunitate, la orice consideri că este important de menționat.
Matei Elesei: Ne-a ajutat, în primul rând, întreaga echipă de organizatori. Toți voluntarii, toți membrii clubului, care ei au lucrat aici, la Bacău. Chiar dacă eu eram la București și făceam lucrurile de la distanță, ei au fost cei care făceau lucrurile să funcționeze aici, la Bacău. Sigur că, în spatele la tot ce se vede, este și o mare masă de oameni care au încurajat proiectul. Și poate că lucrul ăsta e foarte important, atâta timp cât chiar vine din inimă acea încurajare și nu e doar aruncată, știți? „Bravo! Fă festivalul!”. Cu vorbe, cu sfaturi foarte aplicate, contează mult. Și ne-a ajutat foarte mult și echipa mea de la București, care face parte din festival zilele astea. M-a ajutat foarte mult Denisa Mușat, care e prezentatoarea festivalului, și iubita mea. Juriul m-a ajutat foarte mult. Au venit aici, s-au implicat.
Laura Huiban: Cum ai ales componența juriului? Vorbește-ne puțin despre membri săi.
Matei Elesei: Mi-am zis: la marile festivaluri de film, întotdeauna face parte un juriu și sunt și invitați speciali, mari oameni de film, bineînțeles. Mi-am propus, și așa a și fost, că, dacă aduc niște oameni cu care să facă lucruri interactive, festivalul o să capete alt contur și eram sigur că tinerii și elevii vor fi absorbiți de aceste workshop-uri și de personalitățile lor în sine. Și aici mă refer la cascadorii care au venit alături de noi. Au făcut astăzi, în această dimineață, un workshop. Din păcate, n-au venit foarte mulți oameni, dar s-au aruncat pe saltele, s-au bătut cu săbiile. Erau captivați. Publicul era captivat. Și, în rest, avem și pe criticul de film Marian Țuțui, pe Armine Vosganian, care e și actriță, și regizoare, foarte complex, pe Victor și Luana Canache, care au venit și cu filmul „Capra cu trei iezi”. Am încercat să… mai am lungmetraje care n-au putut să vină alături de regizorii sau producătorii lor. Dar la „Capra cu trei iezi” m-am gândit că o să fie extraordinară această conexiune a publicului bacăuan în momentul vizionării filmului, dar și a conversației ulterioare cu oamenii care au făcut filmul.
Laura Huiban: Ce a fost cel mai dificil pentru organizatori la această primă ediție? Dar cel mai frumos?
Matei Elesei: Ce a fost cel mai greu? Nu știu… Pot să spun că, până la urmă, publicul a văzut un festival coerent și complex. Și probabil că lucrurile se pot îmbunătăți pe parcurs. Sigur. Sunt oameni în toate orașele din țara asta și peste tot vom găsi oameni care vor să facă lucruri. De asemenea, vom găsi și oameni care să pună piedici. Sau vor exista mici devieri și, cum să spun, descurajări. Dar e important ca echipa principală să rămână unită, și asta e partea cea mai frumoasă.
Laura Huiban: O componentă importantă a festivalului este concursul de scurtmetraje. Câte filme au fost înscrise și de unde sunt creatorii lor?
Matei Elesei: Au fost aproape 40 de scurtmetraje înscrise. Nu ne așteptam la un număr atât de mare pentru prima ediție, dar iată că s-a întâmplat. Am ales pentru etapa finală 26 de producții. Creatorii sunt de la diverse facultăți de film din țară, preponderent UNATC (Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale”) București, Universitatea ”Hyperion” din București, Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj, Dar există și o secțiune de film amator la care participă elevi de liceu. Vor exista și premii, deci un podium, premii 1, 2 și 3 pentru studenți, o mențiune, un premiu special, pentru elevii de liceu.
”Ar trebui mult mai mult să trăim în intensitatea maximă pe care ne-o oferă viața”
Laura Huiban: Să vorbim puțin despre Matei Elesei, creatorul de film. Programul festivalului include premiera filmului tău ”Pe celălalt mal”. Te rog să vorbești puțin despre film.
Matei Elesei: Da, dar tot în festival a fost programată proiecția unui scurtmetraj documentar de-al meu, „Ultima cascadă”, despre un mare cascador român, care a lucrat cu Sergiu Nicolescu la „Mihai Viteazul”.
Iar cât despre ultimul meu scurtmetraj, de licență, ”Pe celălalt mal”, cu care mi-am luat diploma de regizor, este un film mai spiritual. Așa mi l-am dorit să fie. Îmbină, bineînțeles, și thriller-ul și zona aceasta mai SF. Cu siguranță, ideea de la creator, ceea ce și-a dorit el, va fi bifurcată în toate direcțiile de către public și fiecare o să extragă ceea ce a simțit el, influențat de background-ul său și de cum a privit din propriul său filtru, ca spectator, filmul pe care l-a văzut.
Dar ceea ce mi-aș dori eu să rămână la public după film este să înțelegem că ar trebui mult mai mult să trăim clipa și să fim prezenți alături de noi înșine și alături de cei din jurul nostru. Și chiar să trăim în intensitatea maximă pe care ne-o oferă viața .
Laura Huiban: O întrebare legată de inteligența artificială. Cum te raportezi la AI, ca tânăr creator? Te îngrijorează sau o folosești? E benefică sau îți dă probleme de identitate?
Matei Elesei: Ați ales o persoană foarte proastă să-i puneți această întrebare, pentru că eu sunt praf și pulbere la tot ce înseamnă… nici nu știu cum se cheamă asta, calculatoare, chestii. Sunt praf. Și cu atât mai mult mă poate afecta puțin inteligența artificială, dar sunt sigur că ea poate fi în favoarea oamenilor care doar vor să se documenteze rapid, știți?. Inteligența artificială cred că ne ajută foarte mult atât timp cât știm limitele și până unde să o folosim și să nu ne bazăm pe ea până la capăt.
Laura Huiban: În final, ce îți dorești pentru ediția următoare sau pentru viitorul festivalului?
Matei Elesei: O să spun într-un singur cuvânt: mi-aș dori bunăvoință. Mai multă.
Interviu realizat de Laura Huiban, în cadrul unui Atelier de jurnalism, susținut în cadrul festivalului
