Trei zile și trei nopți de căutări neîntrerupte. Zeci de polițiști, jandarmi, pompieri, militari și voluntari au scotocit fiecare colț de pădure, fiecare câmp și fiecare casă părăsită. Deasupra lor, un elicopter survola zona, iar dronele cu termoviziune încercau să prindă orice urmă de viață. Aproximativ 20 de kilometri pătrați au fost verificați, pas cu pas. Pentru familia Andreei, fiecare oră a fost un coșmar.
Iar pentru fetiță, cele trei zile au fost o aventură pe muchie de cuțit, trăită cu inocența și fragilitatea copilăriei.
„Am fost în parc… și la o fetiță acasă”
După ce a fost găsită, obosită, dar nevătămată, Andreea a povestit simplu, aproape senin, ce a făcut în tot acest timp.
„Am fugit așa, pe urmă m-am dus la Orbeni. Am fost în parc, m-am întâlnit cu o fetiță mai mică și am fost la ea acasă. Mi-a dat o felie de pepene.”
În timp ce sute de oameni o căutau disperați, copilul rătăcea dintr-un loc în altul, ghidat mai degrabă de întâmplare decât de un plan. Un parc, o întâlnire cu un alt copil, un gest de bunătate – o felie de pepene – au fost, pentru câteva ore, tot universul ei.
Apoi, Andreea s-a ascuns.
Ascunsă într-o casă părăsită
După rătăcirile din prima zi, fetița și-a găsit adăpost într-o casă părăsită din sat. Acolo a rămas, ferită de priviri, în timp ce echipele de intervenție se apropiau tot mai mult.
A fost momentul în care căutările au dat roade.
„Ești bine, te doare ceva?”, a întrebat unul dintre salvatori, în clipa în care au găsit-o.
„Nu mă doare nimic”, a răspuns Andreea.
Un răspuns simplu, dar care a pus capăt celor mai grele trei zile pentru familie și pentru comunitate.
O mobilizare impresionantă
Dispariția copilei a declanșat una dintre cele mai ample operațiuni de căutare din zonă. La sol, echipele au fost sprijinite de câini de urmă, iar din aer, de drone și un elicopter al Inspectoratului General de Aviație.
„Sunt utilizate camere cu termoviziune, drone și, de asemenea, ni s-a alăturat cu sprijin elicopterul Inspectoratului General al Aviației”, declara, în timpul intervenției, purtătorul de cuvânt al IPJ Bacău.
Și localnicii au răspuns apelului.
„Am apelat și astăzi la voluntari, uitați cum apar. Încercăm, sperăm azi să rezolvăm problema”, spunea primarul comunei Parava, în timp ce căutările erau în plină desfășurare.
Suspiciuni, piste și speranță
Pe durata dispariției, polițiștii au verificat toate variantele. Au fost audiate persoane din anturajul familiei, inclusiv prietenul mamei, după ce acesta ar fi sugerat că știe ceva despre locul în care s-ar afla copilul. În final, bărbatul nu a fost considerat suspect.
În sat, oamenii nu-și explicau plecarea fetei.
„Nu părea genul ăla de fată să umble aiurea sau ceva, era cuminte”, spuneau vecinii.
În tot acest timp, bunica Andreei nu și-a pierdut speranța.
„Eu vreau să vină acasă, să o găsească sănătoasă, cum or găsi-o, numai să o găsească.”
Un final fericit, dar cu întrebări
Dorinta s-a împlinit. După trei zile de incertitudine, Andreea a fost găsită teafără. Povestea ei, spusă cu simplitate, ascunde însă o realitate fragilă: un copil singur, expus pericolelor, care a supraviețuit mai degrabă prin noroc.
Urmează acum partea nevăzută a acestei întâmplări. Fetița va beneficia de consiliere psihologică, iar anchetatorii încearcă să afle ce a determinat-o să plece de acasă.
Pentru comunitate, rămâne imaginea acelor zile în care sute de oameni au lăsat totul deoparte pentru a găsi un copil.
Și liniștea care s-a așternut în momentul în care Andreea a spus, simplu: „Nu mă doare nimic.”
