În fiecare an, la 2 iulie, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, unul dintre cele mai importante personaje din istoria românilor. Canonizat în 1992, domnitorul Moldovei este cinstit atât pentru apărarea țării și a credinței creștine, cât și pentru viața sa de ctitor și sprijinitor al Bisericii.
Ștefan cel Mare a domnit între anii 1457 și 1504, având una dintre cele mai lungi și mai stabile domnii din Evul Mediu românesc. În cei 47 de ani de domnie, a purtat zeci de bătălii pentru apărarea Moldovei împotriva Imperiului Otoman, Regatului Ungariei și Regatului Poloniei, reușind să păstreze autonomia țării într-o perioadă marcată de numeroase conflicte.
Victoria de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, rămâne una dintre cele mai importante izbânzi militare ale sale și una dintre cele mai răsunătoare înfrângeri suferite de armata otomană în Europa. Pentru această victorie, Papa Sixt al IV-lea l-a numit pe Ștefan „Athleta Christi” – „Atletul lui Hristos”.
Dincolo de calitățile sale de strateg și conducător militar, Ștefan cel Mare este recunoscut pentru impresionanta activitate de ctitorire. Tradiția spune că după fiecare victorie importantă ridica o biserică sau o mănăstire, ca semn de mulțumire adus lui Dumnezeu. În timpul domniei sale au fost construite sau refăcute zeci de lăcașuri de cult, multe dintre ele devenind repere ale patrimoniului românesc și universal.
Printre cele mai cunoscute ctitorii ale sale se numără Mănăstirea Putna, considerată necropola domnitorului, dar și mănăstirile Voroneț, Neamț și Bistrița, precum și numeroase biserici răspândite pe întreg teritoriul fostei Moldove.
Canonizarea lui Ștefan cel Mare de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a avut loc în anul 1992. Biserica a evidențiat nu doar rolul său de apărător al creștinătății, ci și credința profundă, grija față de popor și contribuția la dezvoltarea vieții religioase și culturale.
Astăzi, de sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, în bisericile și mănăstirile din întreaga țară sunt oficiate slujbe de pomenire și rugăciune, iar la Mănăstirea Putna, locul unde este înmormântat marele domnitor, au loc în fiecare an ceremonii religioase și manifestări comemorative la care participă numeroși credincioși și pelerini.
La mai bine de cinci secole de la moartea sa, Ștefan cel Mare rămâne una dintre figurile definitorii ale istoriei României. Memoria sa continuă să fie legată de ideea de curaj, credință și responsabilitate față de țară, iar cinstirea sa ca sfânt reprezintă recunoașterea unei vieți în care puterea politică și conducerea statului au fost însoțite de o profundă dimensiune spirituală.
