ActualitateCuvânt pentru sufletDuminica a XIV-a din Timpul de Peste An

Duminica a XIV-a din Timpul de Peste An

Trăim într-o lume în care oamenii se simt din ce în ce mai obosiți, fizic sau sufletește. În perioada vacanțelor și a concediilor mulți preferă marea sau muntele pentru deconectare și pentru odihnă. Dar se întâmplă adesea ca la finalul concediului să ne simțim mai obosiți decât am plecat. Și tocmai nouă, celor care ajungem să spunem că viața este grea și obositoare, Isus ne spune în Evanghelia acestei duminici (Mt 11,25-30): „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!”

Alături de Isus, în rugăciune, putem experimenta liniștea și pacea pe care le căutăm în atât de multe alte activități. În Evanghelie îl întâlnim pe Isus care se roagă Tatălui său ceresc și ni se prezintă ca model de rugăciune.

Înainte de acest fragment, Isus le vorbea ucenicilor despre faptul că mulți oameni vor fi indiferenți sau vor respinge mesajul său. Iar ca răspuns la această experiență a respingerii, Isus își îndreaptă rugăciunea către Dumnezeu Tatăl. Nu orice rugăciune, ci o rugăciune de laudă: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici”.



În ciuda ostilității oamenilor, Isus nu se descurajează, ci îl laudă pe Dumnezeu pentru că „cei mici” au primit mesajul său.

Dar cine sunt „cei mici”? Isus se referă la toți acei oameni care îl caută pe Dumnezeu din toată inima, fiind conștienți că au nevoie de ajutorul său. Vedem aici că Isus este capabil să descopere binele chiar și în cele mai dificile împrejurări. Deși era întristat de opoziția pe care o întâmpina, el îl laudă pe Dumnezeu pentru toți cei care primesc mesajul său.

Și noi, ca oameni ai credinței, suntem chemați să vedem felul în care Dumnezeu continuă să lucreze chiar și în situațiile care par mai potrivnice.

După ce îl laudă pe Tatăl în rugăciune, Isus îi cheamă la el pe toți oamenii, adresându-se în mod deosebit celor care sunt osteniți și împovărați. Într-un fel sau altul, cu toții purtăm o anumită povară. Poate fi o persoană dragă care suferă de o anumită boală, sau un copil care a ales o cale greșită. Suntem apăsați de ceea ce se întâmplă în lume: războaie, dezastre naturale, lipsa respectului față de viață.

Însă tuturor celor care se simt copleșiți, Isus continuă să le spună și astăzi: „Veniți la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!”

 

Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă

 

spot_img
spot_img