Presa și literatura băcăuană pierd una dintre vocile lor memorabile. Ziaristul și scriitorul Roni Căciularu, stabilit de peste patru decenii în Israel, a încetat din viață, lăsând în urmă o operă în care memoria Bacăului ocupă locul central. Vestea dispariției sale a fost anunțată duminică, 28 iunie, de Editura SAGA din Israel.
Născut la Bacău, la 8 martie 1939, Roni Căciularu a aparținut unei generații de gazetari pentru care reportajul era mai mult decât un gen jurnalistic – era o formă de a înțelege și de a păstra vie memoria oamenilor și a locurilor. Absolvent al Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și-a început cariera la presa locală din Bacău, unde a lucrat mai bine de două decenii ca redactor și reporter special. În anii studenției a colaborat cu publicații și posturi de radio importante din România, conturându-și reputația de excelent reporter.
În 1983 a emigrat în Israel, însă plecarea nu a însemnat și despărțirea de orașul natal. A devenit timp de 15 ani secretar general al Uniunii Originarilor din România din Israel și a continuat să scrie neîntrerupt în limba română, publicând în reviste și ziare din diaspora și din România.
Cărțile sale – Dragoste și parfum de portocală, Cafea și fum de țigară, Hoinar de suflet halandala, Reporter – angajatul nimănui, Acuarele de demult și Strict personal – sunt construite din reportaje, evocări, interviuri și pagini memorialistice în care Bacăul revine obsesiv, ca un spațiu al identității și al nostalgiei. Criticii au remarcat că, deși a trăit zeci de ani la Tel Aviv, Roni Căciularu „nu a plecat niciodată sufletește din Bacău”.
În paginile sale, orașul copilăriei și al tinereții nu este doar un decor, ci un personaj viu. Străzi, cafenele, colegi de redacție, profesori, artiști și oameni obișnuiți sunt readuși la viață printr-un stil cald, elegant și profund jurnalistic. Pentru generațiile care au cunoscut Bacăul anilor ’50, ’60 și ’70, cărțile sale reprezintă o adevărată arhivă afectivă.
Roni Căciularu a rămas, până în ultimii ani ai vieții, un colaborator activ al publicațiilor de limbă română din Israel și un apropiat al mediului cultural băcăuan. Revenea ori de câte ori putea în orașul natal, iar lansările de carte organizate la Bacău au fost întâmpinate de fiecare dată ca întoarcerea acasă a unui fiu al locului.
Dispariția sa închide un capitol important al unei generații de gazetari formați în presa clasică, pentru care rigoarea faptului, frumusețea limbii și respectul față de cititor reprezentau reguli de neabătut.
Roni Căciularu pleacă dintre noi, dar lasă în urmă o operă care va continua să vorbească despre Bacău, despre exil, despre memorie și despre oamenii pe care i-a iubit. Pentru cititorii săi, va rămâne reporterul care, deși a trăit o viață întreagă departe de casă, nu și-a părăsit niciodată orașul din inimă.
Citește și Roni Căciularu, un maestru al reportajului. „Acuarele de demult”, tablouri din iatacul cu amintiri
