Înalta Curte clarifică modul de recunoaștere a condițiilor speciale de muncă în sistemul de pensii
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit, printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, că doar perioada în care un salariat a lucrat în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă poate fi asimilată condițiilor speciale, potrivit prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Hotărârea vine să clarifice o practică judiciară neunitară existentă în instanțe și rămâne relevantă chiar dacă legea respectivă a fost între timp înlocuită de noua lege a pensiilor, Legea nr. 360/2023.
În motivarea deciziei, instanța supremă a arătat că, în interpretarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, pot fi considerate perioade asimilate condițiilor speciale de muncă exclusiv acele intervale în care activitatea a fost încadrată, potrivit legislației anterioare, în grupa I sau grupa a II-a de muncă. Prin urmare, nu este suficient ca salariatul să fi desfășurat o activitate din categoria celor menționate de lege, dacă locul de muncă nu fusese încadrat oficial în aceste grupe.
Dispozițiile analizate de ÎCCJ vizau, printre altele, activitățile din producția și mentenanța energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, precum și activitățile din exploatarea cărbunelui, pentru personalul implicat direct în aceste procese. Legea prevedea că perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 putea fi asimilată condițiilor speciale de muncă dacă activitatea se desfășurase în locuri încadrate anterior în grupa I sau a II-a.
Problema a ajuns în atenția instanței supreme după ce Curtea de Apel Alba Iulia a semnalat existența unor soluții diferite pronunțate de instanțe în litigii privind recalcularea pensiilor. Numeroase astfel de procese provin din județul Hunedoara, în special din zona Văii Jiului, unde foști angajați ai exploatărilor miniere sau ai termocentralelor au solicitat recunoașterea activității ca stagiu în condiții speciale.
În practică, o parte dintre instanțe au considerat că simpla desfășurare a activității în domeniile prevăzute de lege ar fi suficientă pentru acordarea beneficiului, chiar dacă locul de muncă fusese încadrat în trecut în condiții normale. Alte instanțe au interpretat însă prevederile legale mai strict, susținând că este obligatoriu ca activitatea să fi fost încadrată oficial în grupa I sau a II-a de muncă.
Prin decizia pronunțată, ÎCCJ a optat pentru interpretarea restrictivă, stabilind că doar perioadele încadrate efectiv în aceste grupe pot fi valorificate ca stagiu în condiții speciale. Deși Legea nr. 263/2010 a fost abrogată și înlocuită de Legea nr. 360/2023, problema rămâne relevantă deoarece noul act normativ păstrează o logică similară în privința recunoașterii condițiilor speciale de muncă.
Fiind pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizia Înaltei Curți devine obligatorie pentru toate instanțele din momentul publicării sale în Monitorul Oficial, asigurând astfel o interpretare unitară a prevederilor legale în cauzele privind pensiile.
