Descoperire revoluționară: femeile, nucleul familiei și al comunității în cea mai veche așezare urbană cunoscută
Un nou studiu genomic de anvergură, publicat recent în prestigioasa revistă Science, aduce la lumină un adevăr fascinant despre una dintre cele mai vechi și mai enigmatice comunități umane: Çatalhöyük, așezarea neolitică din centrul Anatoliei, era organizată în jurul femeilor. Această societate timpurie pare să fi funcționat pe baza descendenței materne, în contrast cu modelele patriarhale predominante în epoci ulterioare.
Situat în provincia Konya din Turcia și aflat pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, situl Çatalhöyük este considerat de mulți arheologi drept cel mai vechi „oraș” din lume – un nucleu urban apărut în jurul anului 7400 î.Hr., unde satele din împrejurimi s-au coagulat într-o comunitate densă, conectată prin arhitectura ingenioasă a locuințelor și prin legături sociale profunde.
ADN-ul memoriei colective
Timp de 12 ani, o echipă internațională formată din 47 de specialiști din 11 țări – geneticieni, arheologi și antropologi – a analizat rămășițele a 395 de indivizi din Çatalhöyük. ADN-ul a fost secvențiat cu succes pentru 131 dintre aceștia, provenind din 35 de locuințe.
Rezultatele au fost surprinzătoare: în interiorul fiecărei gospodării, legăturile de rudenie pe linie maternă erau dominante. Femeile reprezentau pilonii familiei, iar bărbații – potrivit indiciilor genetice – își părăseau comunitatea de origine, integrându-se în alte grupuri. Mai mult, fetele înhumate sub podelele caselor primeau, în mod evident, mai multe obiecte funerare decât băieții, un indiciu clar al importanței sociale pe care o aveau femeile în această comunitate agricolă timpurie.
„Este o dovadă remarcabilă că formele de organizare socială din neolitic erau mai diverse decât am presupus. Patriarhatul nu era o normă universală”, a declarat unul dintre autorii studiului.
Schimbări sociale de-a lungul mileniilor
Cercetarea a evidențiat și o tranziție interesantă în structura socială a comunității. În primele etape de locuire, persoanele îngropate în aceeași casă erau, în general, rude de sânge. În fazele ulterioare însă, această legătură genetică a slăbit considerabil. Antropologii sugerează că acest fenomen ar putea reflecta apariția unor forme incipiente de adopție, coabitare între familii neînrudite sau îngrijirea copiilor în cadrul unor comunități extinse.
Un oraș neolitic înaintea vremurilor
Çatalhöyük rămâne un loc unic în peisajul arheologic mondial. Arhitectura sa neobișnuită – casele lipite între ele, accesul prin acoperiș și absența străzilor – reflectă o viziune sofisticată asupra spațiului de locuit și o coeziune socială impresionantă. Locuințele pictate, figurinele feminine, basoreliefurile și artefactele descoperite aici vorbesc despre o societate complexă, artistică și profund legată de ritmurile vieții și morții.
Interpretările variază: unii cercetători văd în figurinele feminine dovezi ale unei religii centrate pe zeița-mamă, alții le asociază cu fertilitatea sau cu rolul spiritual al femeii în acea societate. Indiferent de perspectivă, mesajul rămâne același: femeile ocupau un loc central în viața cotidiană, spirituală și familială a acestei comunități străvechi.
Un viitor pentru trecut
În 2023, autoritățile turce au inaugurat un centru modern de vizitare la Çatalhöyük, care integrează tehnologii multimedia și expoziții interactive pentru a aduce povestea acestui loc la viață. Proiectul face parte dintr-o inițiativă mai largă – „Moștenire pentru Viitor” – care urmărește extinderea și valorificarea patrimoniului arheologic național. Anul 2024 a fost desemnat oficial drept „Epoca de Aur a Arheologiei” în Turcia, cu un număr record de 765 de proiecte active – număr ce va crește la 800 până în 2026.
Concluzie
Descoperirea rolului dominant al femeilor în Çatalhöyük nu doar că rescrie o parte din istoria neolitică, ci oferă și un prilej de reflecție asupra complexității și diversității formelor de organizare umană din trecut. Într-o lume în care istoria a fost adesea scrisă din perspectiva bărbaților, cercetarea de față ne reamintește că începuturile civilizației ar putea fi mai echilibrate și mai surprinzătoare decât am crezut vreodată.
