Alexandru Aftanache. Alecu pentru prieteni și familie. Și „Bum-bum” pentru apărările și porțile adverse. Într-un atac-dinamită precum cel al FC Bacău care, în drumul spre Liga 2, a marcat nu mai puțin de 79 de ori, Alecu Aftanache poate fi considerat artificierul-șef cu cele 25 de goluri ale sale. Și apropo de drum. Golgheterul FC Bacău în vârstă de 24 de ani (îi va împlini în octombrie), consideră că promovarea în Liga 2 reușită de echipa lui Costel Enache constituie doar o etapă dintr-un drum lung și frumos.
-Alecule, ți s-a împlinit un vis: promovarea în Liga 2.
-Nu a fost doar visul meu, ci al tuturor oamenilor care reprezintă FC Bacău. Și cred că nu greșesc dacă spun că era chiar mai mult: era visul unui întreg oraș. Bacăul nu merita să rămână la nivelul ligii a treia. Promovarea în Liga 2 e importantă pentru noi toți și sunt foarte bucuros că am reușit ce ne-am propus. Această promovare, venită la capătul unui sezon în care am demonstrat că am fost clar mai buni decât toate echipele pe care le-am întâlnit, este cea mai frumoasă realizare a carierei mele de fotbalist. Și eu sper ca ea să fie doar o etapă dintr-un drum lung și frumos.
-Drumul tău nu a fost însă deloc lin până la sezonul 2024-2025.
-Asta cam așa e. Am și început fotbalul târziu. Am jucat mult la județ, în liga a cincea și apoi într-a patra, la Deleni, în echipa comunei. E greu dacă nu te vede nimeni, iar pe mine se pare că n-a avut cine să mă vadă. Nu am avut norocul ăsta.
-Și totuși, în 2021 ai ajuns la Poli Iași, în liga a doua, sub comanda lui Costel Enache.
-Da, dar am jucat puțin atunci. Și, deși iubesc foarte mult fotbalul, anul trecut, când eram la CSM Bacău, am vrut să mă las. Da, da, să mă las! Se adunaseră multe, mult prea multe, în special în partea a doua a campionatului. Vai, Doamne, în fiecare zi mai venea câte o lovitură! La CSM; azi ni se tăia masa, mâine, rămâneam fără apă de spălat, iar poimâine fără cazare. După care, aflam că ni s-a tăiat și salariul. Iar peste toate, m-am mai și accidentat la gleznă, astfel încât mă gândeam foarte serios să o termin cu fotbalul.
-Ce te-a făcut să continui?
-Oferta de la FC Bacău. Țin minte că m-a sunat Andrei Dumitraș, „secundul” lui Costel Enache, cu care jucasem la Bucovina Rădăuți și când am aflat că există interes pentru mine, m-am gândit să mai încerc o dată. Și bine am făcut! Uite că la al treilea sezon jucat de mine în Liga 3 am trăit, în sfârșit, satisfacția promovării în Liga 2. La FC Bacău am găsit tot ce aveam nevoie: condiții foarte bune, o amosferă perfectă în vestiar și pe teren și dorința de a face performanță. Când ai liniște și te simți apreciat, vin și rezultatele Aici chiar e o familie, iar sprijinul publicului, mai ales în cele două manșe ale finalei cu Braniștea, a fost de senzație.
-Ai fost unul dintre principalii artizani ai promovării în condițiile în care ai marcat 25 de goluri. Golgheterul echipei.
-E adevărat că am marcat cele mai multe goluri- și aș minți să spun că nu mă bucură asta- dar la fel de adevărat este că întreaga echipă a mers ceas. De fapt, pe lista marcatorilor și-au trecut numele cam toți jucătorii noștri, ceea ce spune multe despre forța de joc a FC Bacău. Noi am avut mare entuziasm, mai ales că majoritatea nu trăisem bucuria unei promovări. Sigur, Gorovei, Chirilă, Pavel și cred că și Corban cunoscuseră o astfel de satisfacție, dar noi restul, nu, iar asta ne-a impulsionat și mai mult.
-Ai avut vreun moment dubii că nu veți promova?
-Nu, dubii nu. E drept că în sistemul ăsta în care totul se decide în urma unei finale tur-retur pot apărea și momente care să dea peste cap o muncă de un an de zile, dar noi am știut clar care ne este valoarea și că locul nostru e în liga a doua.
-Nici măcar la 0-1 acasă, în finala cu Braniștea, nu ați avut un moment de cumpănă?
-Păi ei ne-au dat gol la început, așa că nu a fost neapărat un moment dificil deoarece mai era mult de jucat. Nu e ca și cum ar fi fost 0-0 și am fi primit gol spre final. Am fost convins, și eu, și colegii mei, că vom întoarce rezultatul. Așa că, ne-am concentrat pe ce trebuie sa facem pe teren.
-Și a venit golul de 1-1 înscris de tine. Probabil cel mai frumos reușit de Alexandru Aftanache în întreg sezonul.
-Nu probabil, ci sigur a fost cel mai frumos gol pe care l-am înscris. Dar în momentul șutului, după ce driblasem un fundaș și portarul, am avut emoții mari. Pe lângă faptul că pe linia porții erau doi adversari, mingea mi-a sărit în momentul șutului. E bine însă că a intrat, iar în tribune s-a declanșat fiesta alb-roșie. După care, pe finalul primei reprize a marcat și Oasenegre, iar golul de 3-1 al lui Albu ne-a arătat că putem câștiga și în retur, la Galați, ca să nu mai fie niciu un dubiu cine merge în Liga 2.
-Și ca să nu existe dubii, ai marcat și la Galați, spre bucuria numeroșilor suporteri veniți de la Bacău pentru a sărbători, alpturi de voi, o promovare pe care orașul o aștepta de patru ani.
-Suporterii au fost mereu alături de noi, dar, așa cum am mai spus, la cele două manșe ale finalei au fost senzaționali. Sincer, la ambele manșe ale finalei, aș fi putut juca o zi întreagă, așa energie îmi dădea publicul. De-abia aștept meciurile de liga a doua. Sunt convins că acasă vom avea parte de o atmosferă fantastică. Se anunță o competiție tare, cu echipe precum Steaua, Voluntari, Ceahlăul, FC U Craiova, Poli Iași și Dinamo. Vai fi greu, știm asta, dar când e greu parcă e și mai frumos.
-Meciul contra cărei echipe îl aștepți cel mai și cel mai mult? Nu cumva cu Poli Iași, pentru o revanșă?
– Toate vor fi importante, fără discuție. Iar primul de acasă, indiferent de adversar, cred că va fi o sărbătoare, cu întreg stadionul în alb și roșu. Aștept și meciul cu Iașiul, aștept și meciul cu Steaua, pe toate le aștept! Dar dacă ar fi vorba de o revanșă, cred că mai degrabă mi-o doresc contra celor de la Bistrița, după problemele care au fost cu ei la meciul de verificare dinaintea finalei cu Braniștea. La acel amical cu Gloria Bistrița, a existat o ciocnire între mine și Vișinar, care a făcut ca totul să ia foc parcă. La un duel pentru minge am alunecat și asta a făcut ca intrarea asupra lui Viși, despre care știu că a avut o accidentare foarte urâtă, să lase impresia unui atac dur din partea mea. Nu a fost nici pe departe așa. Eu nu sunt sub nicio formă un jucător dur.
-Chiar, Alecule, care consideri că sunt principalele tale calități?
-Probabil că driblingul și viteza, deși cred că mai corect ar fi să vorbească alții despre mine.
-Fotbalistul preferat?
-Neymar. Regele. Iar echipa favorită e Real Madrid, chiar dacă anul ăsta mi-a plăcut foarte mult fotbalul jucat de PSG, mai ales în finala de Champions League cu Inter.
-Sincer, te gândești și la prima ligă?
-Când joci și-ți place fotbalul, nu ai cum să nu te gândești cum ar fi să ajungi mai sus. Deocamdată, așa cum ziceam, de-abia aștept să jucăm în Liga 2, dar ar fi frumos ca într-o bună zi să joc cu FC Bacău în Superliga. Atunci chiar că m-aș simți realizat ca fotbalist, spunând că am făcut și eu ceva ajungând cu FC Bacău de jos, din eșalonul al treilea și până pe prima scenă.
