Pe 18 februarie se împlinesc 70 de ani de la ridicarea la Ceruri a celui supranumit de Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”, Valeriu Gafencu, deținut, din iunie 1950, în sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna. Chiar în ziua de 18 februarie, la Biserica „Sfinții Împărați” din Târgu Ocna, de la ora 11,30, va fi oficiată Slujba parastasului în memoria acestui martir și a mărturisitorilor din perioada comunistă. Evenimentul poartă titlul „70 de ani de la nașterea în Ceruri a lui Valeriu Gafencu”.
În închisoarea de la Târgu Ocna, Valeriu Gafencu a continuat să practice rugăciunea inimii și i-a învățat, potrivit unei alte mărturii, pe tinerii deținuți Octav Anastasescu (n. 1929) și Aurel Caramitru (1921-1953) să practice rugăciunea inimii prin rostirea ei între două bătăi ale inimii.
Protopopul de Onești, părintele dr. Ioan Bârgăoanu, ne atrage atenția la cele scrise despre Gafencu de unul dintre deținuții împreună cu care el a fost transferat la Târgu Ocna, Ioan Ianolide, în cartea „Întoarcerea la Hristos” (noua ediție la Editura Bonifaciu).
„Cel mai mult îl mișcau pe Valeriu darurile și bucuriile sufletești ce i se făceau. El, care era bucuria și întărirea noastră!
Îi purta pe toți în inima sa. Știa că va muri și dorea să se sfârșească dăruindu-se necontenit, așa cum făcuse mereu. Pentru fiecare găsea cuvântul ori gestul potrivit. Printre darurile pe care le avea era și acela de a cunoaște oamenii, de a pătrunde în sufletele lor, de a-i orienta în viață. O dată mi-a mărturisit: Cu unii din cei care vin la mine am de luptat din greu, dar sunt suflete bune și până la urmă ajung la adevăr.
Alții se deschid ca niște potire de cristal și primesc cuvântul lui Dumnezeu cu dragoste și râvnă. Cu alții mă înțeleg dintr-o privire, dintr-un gest și apropierea noastră este profundă. Aici au fost adunate mărgăritarele de preț ale Împărăției lui Dumnezeu. Simt că și reeducații își pleacă ochii când ne întâlnim privirile, ba unii chiar pândesc momentul potrivit să-mi împărtășească un gând bun. Este minunată lucrarea lui Dumnezeu.
Suferința aceasta va contribui la zidirea creștinătății!”
