† DUMINICA a 7-a de peste an

Isus desăvârşeşte Legea dându-i un caracter universal, care nu cunoaşte restricţii nici de gen, nici de excepţii, nici de hotare, nici de rasă, nici de religie etc, ci ţine cont numai de faptul că neamul omenesc formează o unitate în natura sa.
Isus mai desăvârşeşte Legea prin noua unitate de măsură a iubirii. Dacă legea veche spunea: Să iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi, noua măsură este: după cum v-am iubit eu pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii (In 13,34), adică fără măsură, cu iubire infinită, curată, sfântă, rodnică.

După cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi (In 15,9); Dumnezeu este iubire (1In 4,16); şi în aceasta şi-a arătat iubirea sa că ne-a iubit mai întâi şi l-a trimis pe Fiul său, ca să ispăşească păcatele noastre (1In 4,10). Isus mai desăvârşeşte Legea şi prin motivul nou pe care îl dă iubirii: de a iubi pe aproapele din iubire faţă de Dumnezeu, cu acelaşi scop divin al iubirii sale, fără calcule pline de interese materiale; cu iubire curată, fără umbră de răsplată (cf. Mt 5,46).

Isus perfecţionează Legea făcând din iubire o trăire intensă a credinţei. Isus îl numeşte pe Iuda trădătorul drept prieten (Mt 26,50), iar pentru cei care l-au răstignit se roagă: Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac! (Lc23,34). A vedea în răutatea şi ura duşmanilor o ignoranţă vrednică de compătimire, este cu adevărat ceva nou.



Mulţi sunt confruntaţi cu această problemă: Cum să-l iubesc pe acest om care mă nedreptăţeşte? Răspunsul este: ca mama care îşi lasă copilul bolnav în mâinile medicului. A face dreptate, a-l chinui pe cineva prin operaţie pentru a-l vindeca, nu înseamnă a-l urî. A face dreptate, a căuta dreptatea, a pretinde dreptatea nu înseamnă a urî, ci a iubi. Iubirea nu stă în tolerarea răului, ci în extirparea lui prin mijloacele cele mai oneste, izvorâte din iubire. Dumnezeu ne dă harul să putem iubi asemenea lui Cristos, chiar şi în cele mai grele împrejurări ale vieţii. Tatăl ceresc ne iartă în măsura în care am învăţat de la Isus să iertăm greşiţilor noştri.

Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău