Dupa evenimentele din decembrie 1989 foarte multi dintre români s-au dedicat afacerilor. Printre bacauanii promotori ai timpurilor noi s-a numarat înca de la început si Doru Sechelariu. Unora, afacerile le-au reusit, altora, mai putin sau deloc. Lui Doru Sechelariu, inventiv si foarte hotarât, i-au reusit. Afacerile pe care „le pusese pe picioare” prosperau de la o zi la alta, devenind astfel foarte cunoscut nu doar în orasul sau natal, cât si în tara.

Toata acea ascensiune în proaspata economie de tip capitalist trebuia, însa, prezentata, generalizata. Facuta cunoscuta publicului larg, ca pe o împartasire de experienta utila si altora. Si a înteles ca acest demers nu se poate face decât prin intermediul unei publicatii. Dar, cum în acel început cel mai cunoscut ziar bacauan era „Desteptarea”, cu o puternica priza si influenta la publicul cititor, s-a hotarât sa devina actionarul majoritar al acestui cotidian. Tentativa care nu i-a reusit la prima „strigare”.

Va striga „bingo” dupa un timp nu prea lung, vreo trei ani. Pâna ce va putea sa-si treaca în palmares adjudecarea dorita, se hotaraste sa-si înfiinteze propriul ziar. Era în anul 1992. A adunat în jurul sau o echipa de gazetari tineri – parte dintre ei, precum Liviu Avram, Claudiu si Tiberiu Târziu, Simona Popa, Liviu Lazar, îi regasim, actualmente, în redactiile unor prestigioase publicatii centrale. Astfel se nastea cel de-al doilea ziar cu aparitie cotidiana, purtând titulatura de „Ziua”. În scurt timp Ziua s-a facut cunoscut si remarcat atât prin calitatea articolelor publicate, cât si prin aspectul sau grafic original, datorat faptului ca era prima publicatie bacauana compute-rizata.

În ce ma priveste, având o bogata experienta mai ales în domeniul conceptiei grafice si al tehnoredactarii, dincolo de exprimarile prin condei, am fost solicitat sa fac parte din echipa proaspat constituita. A fost factorul favorizant care mi-a permis sa-l cunosc pe cel care, în scurta vreme, avea sa devina potentatul presei bacauane. Ocazia: cea dintâi sedinta de colectiv redactional, la care Doru Sechelariu a tinut sa participe si în care se punea la punct organizarea interna. Aruncându-si privirea prin sala m-a observat si a spus: “Observ printre dumneavoastra un domn în vârsta. Sunt sigur ca daca a fost selectat sa faca parte din echipa este un bun profesionist si va poate fi în orice moment un bun sfatuitor. Trebuie doar sa stiti cum sa profitati de aceasta sansa.”

Acesta a fost primul meu contact, profesional, cu patronul ziarului ce se nastea. De atunci l-am vazut destul de rar, nu se implica direct în elaborarea si aparitia ziarului, era mandatul nostru exclusiv. „Detasaraea” pe care tocmai am invocat-o demonstra, prin atitudinea sa, faptul ca întelesese exact relatia dintre patron, colectivul redactional si statutul unei publicatii, oricare ar fi ea. Anume: adevarul nu este de partea celui care sustine financiar si logistic, ci ca o publicatie apartine cititorilor, nicidecum patronului. Prin continut, mesaj si atitudine.

Viorel ROMAN


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ