Evenimentele prin care trece societatea românească aduc cu ele câteva probleme interesante care trebuie dezbătute și analizate. Între acestea se numără starea de spirit a populației; nu mai vorbim daca manifestanții au sau nu au dreptate, dacă Guvernul a procedat sau nu bine; discutăm acum despre modalitatea în care populația, manifestanții, liderii mai sunt dispuși să asculte argumentele părților adverse.
Circul făcut de USR în Parlament, împiedicarea ministrului Justiției să susțină o conferința de presă menita a prezenta punctul de vedere al Executivului asupra problemei sunt simptome ale unei radicalizări a participanților la acest conflict. Faptul că exista lideri de opinie, manifestanți care nu acceptă decăt punctul lor de vedere și resping apriori orice argument indică faptul că nivelul de violență din societate crește.
Momentan avem o violență mai mult verbală (exceptând cele întâmplate la mitingul de la București) dar nimic nu garantează că această violență nu se va transforma. Deocamdată avem înjurături, blesteme, urlete de indignare ale celor care nu sunt dispuși să accepte că într-o problema pot exista și alte opinii decăt ale lor. Nu ne garantează, însă, nimeni ca pe măsura ce va trece timpul, aceste violențe nu vor deveni fizice.
Evident, situația seamănă fosrte mult cu cea de după incendiul de la Colectiv. Și atunci era la fel: o singura opinie era acceptată și nimeni nu avea voie să gândească altfel. Dar acum e mult mai grav decât atunci. Și din acest motiv, se recurge la amplificarea emoției sociale.
Așadar, în fața unei dileme în care trebuie să hotărâm dacă îi lăsăm pe alții să decidă de mai avem voie la o părere proprie ori ne mulțumim să punem poze cu pisici pe Facebook, ce am putea noi să alegem?
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
