Meseria – bratara de aur cu prea putine carate

2


Pe directorul general al unei mari intreprinderi bacauane in care tehnologia se dezvolta in progresie geometrica il aud de câtiva ani cainându-se ca nu prea mai gaseste oameni calificati in meserii specifice domeniului sau de activitate. Intreprinderea face tot mai mari progrese, are contracte cu unii dintre cei mai importanti parteneri din piata pe care se misca, dar greu mai gaseste meseriasi.

Plasarea in topul producatorilor ii da sperante de angajamente din ce in ce mai mari in industria ei.
Compania in cauza nu se da batuta la capitolul resurse umane, preia mult tineret, il trece prin sinuoase interviuri de angajare, iar pe câtiva ii si angajeaza.

Are deja peste 1.000 de tineri nou angajati, dar cu mare efort si, evident, cu multa rabdare. Mai mult, pe cei mai multi ii trece printr-un laborios proces de calificare „la locul de munca”, motiv pentru care de o buna bucata de timp compania a devenit un veritabil centru de formare profesionala in vreo trei meserii, atestat de Ministerul Educatiei.

„Nu ne vine nimeni din scolile profesionale, dar angajam zi de zi oameni pe care ii pregatim noi, pe cheltuiala noastra, le dam si diplome. Tinerii de astazi stiu sa manevreze calculatoarele, dar nu stiu nimic despre tehnica, despre materiale si chiar putini ingineri absolventi stiu ca exista celebra diagrama fier-carbon”.

De ce, oare, nu mai vad tinerii de astazi caratele bratarii de aur numita meserie? O fi un vid in procesul traditional de educatie? O fi un efect al unei mentalitati paguboase? O fi de vina sistemul – cum spunem mereu? Or fi meseriile atât de prost platite incât nu mai atrag pe nimeni?
Poate o fi câte ceva din toate acestea, chiar si mai mult decât am putut insira aici.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

  1. Directorul general nu trebuie sa se planga prea tare deoarece timp de 15 ani a disponibilizat oameni care au fost foarte bine pregatiti, erau specialisti. Vina cea mai mare a directorului general este ca s-a inconjurat de niste oameni slabi din toate punctele de vedere, profesional, moral, etic, etc., niste nulitati care au pastrat pe cei cu relatii. Daca ai rude sus puse, daca te-ai culcat cu cine trebuie, ai ramas (chiar daca nu ai stiut niciodata diagrama fier-carbon). Si ca sa nu ma credeti un frustrat va spun ca acum am un serviciu mult mai bun decat un inginer mecanic la Aerostar.

  2. Dacă tot îți place munca, la ce dracu să stai în România?! Poți munci 6 luni prin UE după care poți sta acasă celelalte 6 și-ți mai rămân și bani pe deasupra. Să muncești ca prostu’ pe 2 lei aici, niciodată să nu fii prețuit pentru ceea ce faci, să mai suporți și arfele unui dobitoc de patron sau figurile curvei ăluia care are 3 chiloți și se vede mare cucoană… tre’ să fii masochist.

LĂSAȚI UN MESAJ