Drumul de la hobby la afacere

Marian Burghelea, administrator Zoo Center Vet: „Seriozitatea! Acesta a fost principiul pe care l-am urmat în viață”

3

A pornit de la un hobby și astăzi a ajuns să aibă o afacere frumoasă și prosperă. La început a avut un borcan cu peștișori de acvariu, mai târziu a adus căței din străinătate, iar de curând a deschis un complex, Zoo Center Vet, care include o farmacie veterinară și o clinică pentru necuvântătoare. Clinica este dotată cu sală de operații, cabinet pentru cosmetică și chiar un minihotel pentru animalele de companie. Totul a fost realizat de Marian Burghelea din dragoste pentru animale.

-Sunteți un mare iubitor de animale. Când ați descoperit această pasiune?

-Am iubit animalele încă din copilărie. Primele animăluțe pe care le-am avut, dacă pot să le spun așa, au fost peștișorii de acvariu. Cred că aveam vreo 14 ani, când mi-am cumpărat prima dată peștișori. I-am luat de la Piața Centrală, acolo unde, duminica, veneau crescătorii cu diverse specii de pești, de păsări, mai erau și iepuri…Dar atunci am fost atras de pești. Apoi, după un timp, a început să-mi placă să-i studiez, mai ales înmulțirea și creșterea peștilor de acvariu. Mi-am făcut acasă o mică crescătorie, cu borcane și tot felul de acvarii mici și încet, încet…

-Practic ați dezvoltat acest hobby și l-ați dus la un alt nivel.

-La început a fost strict un hobby și eram susținut de părinții mei. Pe parcurs, discutând cu prietenii mei și fiind în același timp într-un fel de concurență cu ei, care are mai mulți pești și mai multe specii, trebuia, într-un fel, să-mi scot investiția. Și aici mă refer la faptul că mergeam la București sau Cluj pentru achiziții, și cumpărăm mai mult ca să pot vinde și să-mi scot cheltuielile. Făcând aceste lucruri, am avut o deschidere mai largă, am cunoscut mai mulți oameni, practic mi s-au deschis orizonturile. Acasă, în familie, nu aveam probleme de ordin financiar, dar de mic mi-a plăcut să am banii mei, să nu depind de nimeni. De altfel, eu nu am lucrat niciodată nicăieri. Am fost tot timpul propriul meu angajat.

-Acestă pasiune cere foarte mult timp. Cum ați reușit să vă împărțiți între hobby și studii ?

-În timpul liceului nu aveam chiar atât de mult timp, cât mi-aș fi dorit eu, pentru acest hobby, pentru că trebuia să învăț. Am făcut liceul la „Vrănceanu”, apoi, chiar dacă ingineria era la modă, eu m-am dus spre științe economice, că tot eram cu vânzările. Din păcate am picat al doilea sub linie. N-am putut să stau deoparte și m-am înscris la o postliceală de contabilitate la Liceul Economic, pentru trei ani. După ce am terminat postliceala mi-am zis că ar fi bine să-mi continui studiile, să fac și o facultate. Și am dat aici, la Universitatea „Vasile Alecsandri”, la Inginerie, am făcut facultatea, am dat și licența, după care am făcut și doi ani de master, tot aici, tot la Inginerie. La „Utilaj tehnologic în industria alimentară”. În toți acești ani, în paralel, am dezvoltat și partea de hobby, dar și partea de afacere.

-Care a fost drumul afacerii?

-La început am avut doar pești și apoi tot ce a însemnat acvaristică. A urmat alt pas și am început să mă ocup și de păsări. Am avut papagali mici, colorați, peruși ondulați. Am avut chiar o crescătorie de peruși, fiind la vremea aceea singura crescătorie autorizată de peruși din oraș. Aveam în jur de 1000 de peruși, care erau selectați… ca pentru mine. Pentru că eu tot ce fac, îmi place să fac ca pentru mine.

-Totuși există niște trend-uri și în acest domeniu. De unde vă luați informațiile?

-La început mai găseam reviste. Acum internetul este la putere. Totuși, într-o primă fază, cele mai multe și mai bune informații le-am căpătat de la crescători. Ei aveau cele mai bune informații pentru că ei erau cei care s-au lovit de toate problemele și tot ei le știau rezolvarea. Experiența lor era foarte importantă și eu am învățat foarte multe de la ei.

-Cum a fost trecerea de la negustor la piață la specialist și proprietar de afacere?

-Nu am avut de la început firmă. Inițial, ca toată lumea la acea vreme, vindeam lângă Vivariu sau în piață. Mergeam duminica cu sacoșele și vindeam fiecare cum puteam. Apoi, am făcut o Asociație Familială pentru că era forma cea mai simplă de organizare. Părinții mei nu erau tocmai încrezători în business-ul ăsta, pentru că genul ăsta de afaceri nu prea era cotat ca fiind unul de viitor. Nu credea nimeni în ceea ce voiam eu să fac. N-am fost niciodată plecat, să mă inspir de undeva. Practic, am făcut cum am crezut eu că este mai bine pentru mine. În 2004 am făcut o societate, la vremea aceea având un magazin mic, un petshop, în zona Orizont, la standurile Romalion. A fost un prim contact cu oamenii, în afară de piață. Am constatat atunci că erau două lumi diferite. La piață era o anumită categorie de oameni, iar la magazin erau altfel de clienți. Voiau altceva. După ceva vreme, am mai deschis un magazin și în Piața Nord, chiar în hală. În decursul a câțiva ani am dezvoltat magazinul din Piața Nord, iar cel de la Orizont l-am închis pentru că au fost niște litigii acolo cu spațiile.

-Mi-aduc aminte că, în vremea când aveați standul la Orizont, povestea lumea de faptul că aveați o pasăre zgomotoasă…

-Da. Cred că vă referiți la mierla indiană. Dar am avut mai mulți papagali vorbitori. Acestea sunt păsări costisitoare care s-au vândut în timp, dar eu le-am luat inițial pentru a-mi face publicitate și a avut efect. La fel s-a întâmplat și aici, la Piața Nord. Prin 2008, 2009, toată lumea voia să-și ia câte un animăluț, un câine sau o pisică. La noi în țară, atunci, canisele (mod de organizare la o crescătorie de câini) nu erau prea dezvoltate. Așa că am mers la târgurile din Ungaria și am început să aduc câini și să-i vând aici. Nu a fost chiar așa de ușor pentru că au apărut și tot felul de impedimente. Câinele trebuie transportat în anumite condiții, trebuie vaccinat, tratamente pentru viermi ș.a.m.d. Aceste lucruri nu le știam și am apelat la veterinari care trebuiau plătiți. Așa că mergând de câteva ori am învățat ce trebuie făcut, numai că nefiind în branșă nu aveam acces la achizițiile de vaccinuri și medicamente și nu puteam să le administrez eu, deși știam cum se face. Și așa am decis, în colaborare cu un medic veterinar, să deschid în hala de la Piața Nord o farmacie veterinară. Practic, astfel, încet, încet, am intrat într-un alt domeniu. Cel medical. Atunci am început să studiez. Lovindu-mă de multe necunoscute, la un moment dat, mi s-a oferit ocazia și am făcut un master de medicină veterinară la București. A durat doi ani, și când m-am dus să-mi iau diploma am crezut că-mi este de folos aici la farmacie. Dar n-am avut ce să fac cu ea. Atunci am primit recomandări din partea prietenilor și a cunoscuților să fac facultatea de medicină veterinară. Așa că m-am dus la facultate și acum sunt student în anul IV.

-Iar afacerea a mers mai departe.

-Sigur. Și ca să am acces la vaccinuri și tratamente, am făcut și cabinet. Apoi, pentru ca toată lumea să fie mulțumită și să oferim servicii de calitate superioară am făcut această clinică după standarde europene.

-Ce servicii oferă această clinică nouă?

-În primul rând avem consultații și tratamente pentru animale mici, dar chiar și pentru cele mari. Recent am avut pe cineva care avea o problemă cu niște capre care aveau iezi și n-am ezitat să le rezolvăm dilemele. Avem un bloc operator și cameră ATI (Anestezie și Terapie Intensivă, n.r.) post-operator. Nu ne lipsește camera de cosmetizare și, mai nou, avem și o cameră de cazare pentru animale de mici dimensiuni. Practic este ca o pensiune pentru animale. Atunci când cineva pleacă și nu-și poate lua animalul de companie cu el, sau nu poate să-l lase singur acasă, îl poate caza la noi.

-Având în vedere că ați extins afacerea, asta presupune și mai mult personal.

-Într-adevăr. Avem personal specializat și trebuie subliniat faptul că aici, la clinică, suntem deja patru medici, lucrăm în ture și programul este de la ora 8.00 la 20.00, sâmbăta de la 8.00 la 17.00, iar duminica de la 8.00 la 14.00. Există și un serviciu de urgență care funcționează prin telefon, în sensul că dacă este o problemă, primim telefon și încercăm să dăm sfaturi sau dacă este absolut necesară o intervenție venim la clinică.

-La ce vă gândiți pe viitor?

-Pe viitor vreau să dezvolt latura de pensiune canină. În acest sens, de curând am achiziționat un teren unde vreau să construiesc această pensiune canină. Un alt lucru benefic la care m-am gândit și care lipsește din orașul nostru este o ambulanță pentru animale și un serviciu non-stop de medicină veterinară. Mai trebuie să spun că, în acest moment, am acasă o crescătorie de câini, pe rase mici -bichon și shih tzu, sau pe rase mai mari – labrador și rottweiler, urmând ca atunci când voi deschide pensiunea canină să comercializez mai multe rase de căței.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

3 COMENTARII

  1. Un loc incantator e la petshor-ul domnului Burghelea. Personal foarte amabil si bine pregatit! Va felicit pentru drumul frumos pe care l-a urmat hobby-ul dvs! Succes in continuare!

  2. Felicitari si succese depline in drumul ales. Si generatiile tinere sa ia aminte si exemplu de urmat,la ce vrea sa insemne pragmatism,vointa si seriozitate,chiar si intr-o societate care,cel putin aparent,nu ofera mai nimic generatiilor urmatoare. Se adevereste incaodata,zicala: nu exista nu pot sau nu se poate,exista doar:nu vreau, sau mi-e lene. Incaodata,felicitari.

LĂSAȚI UN MESAJ