Sunt constient ca pot parea cel putin nemilos, daca nu cumva chiar mai rau, pentru ca as vrea sa va vorbesc, astazi, in prag de week-end, despre bani. Dar eu ma vad nevoit, chiar imboldit de o anume realitate, sa vorbesc nu de câti bani am avea nevoie sa ne facem doua-trei zile frumoase pe undeva pe la munte, ci de cât de inrobiti am ajuns de ceea ce unii numesc „ochiul dracului” sau, cum scria cineva, „de cel care promite, nerusinat si ostentativ, orice placere lumeasca”. Pentru ca banii multi si mai ales câstigati prea usor chiar daca nu aduc fericirea o intretin. Unii nu stiu ce sa mai faca in asemenea situatii si recurg la sporturi extreme ori se dedau placerilor vinovate, ceea ce l-a determinat pe fondatorul Miscarii Gnostice Universale, Samael Aun Weor, sa creada ca „adulterul este mai frecvent decât spalatul pe mâini”. Doamne, ce poate face banul din om!
Nu vreau sa ajungem la paliere atât de jos, ci vreau sa nu trec cu vederea ca traim vremuri pe care le-am visat vreo douazeci de ani, adica sa ajungem sa vedem ce li se intâmpla unora dintre concetatenii sau chiar concitadinii nostri din cauza banului. Despre unii si despre altii dintre ei vorbeam, ca si inainte de 1990, pe la colturi, dar si prin piata publica, insa fara nominalizari, fara o atitudine transanta, fara sa ne punem rau cu … dracul. Ne-am multumit cu intrebari si raspunsuri de genul „De unde au unii si altii atâtia bani? Pai, de unde? Nu e clar? Au furat! Fabrici, ogoare, paduri, bogatiile solului si subsolului.”
Acum, de o vreme incoace, stam si ne crucim cum cad pe rând popicele falnice de alta data. Zangane catusele pe mâini, locurile de detentie au inceput sa se cam umple, iar noi, vulgul, iar comentam: da, e firesc, trebuia sa li se infunde odata si odata! Ca si cum noi nu am fi fost, pâna acum, pe lânga ei, printre ei.
Dar, n-am facut nimic. Nu cumva pentru ca daca am fi fost in locul „unora sau altora” altfel am fi vazut situatia? Nu cumva pentru ca, poate, multi dintre noi chiar i-am ajutat pe „unii si pe altii” sa se imbogateasca. Sa fie, patima pentru bani, robia banului, draga numai unora sau altora? Sau tuturor?
Evident, nu suntem un popor de infractori. Nu suntem un popor de lasi. Dar ceva din toate câte le observam acum la altii parca nu ne este chiar strain. Vorba filosofului: nimic din ce este omenesc nu-mi este strain! Vremurile ne fac, parca, prea dependenti de bani.
