Te întâmpină din pragul casei (a cărei bucătărie a devenit de câteva luni laborator de cofetărie cu acte în regulă), cu atâta bucurie, că e imposibil să nu rămâi în prima clipă uimit, ca imediat după, oricât de mari ți-ar fi supărările doar de tine știute, să te lași învăluit tu însuți într-o bucurie aparent fără motiv. Înaintând apoi, pe aleea care duce la ”fereastra” laboratorului, prin care se livrează produsul clienților, te izbește un miros de bunătăți care te întoarce instantaneu în copilărie, în casa vreunei bunici sau mătuși pe care le iubeai grozav pentru prăjiturile pe care, cu atâta dragoste, le făceau pentru tine.

Laboratorul amenajat în fosta bucătărie a casei are și un nume ”dulce”: CrisCakes. Iar cea care te întâmpină mereu debordând de bucurie și energie este chiar ”mama” laboratorului (și ”mama” echipei cu care lucrează, echipa însăși numind-o așa!), Cristina Gavriliu.

Nimic senzațional, poate, până aici. De fapt, nimic senzațional – dacă e să dăm crezare definirii ”senzaționalului” din zilele noastre de către mass-media – nu se va petrece nici până la finalul acestei povești. Aceasta pentru că povestea Cristinei Gavriliu nu este una a senzaționalului, ci una despre ceea ce ar trebui să definească firescul drumurilor (inimii, în special) pe care un om, în viața sa, le are de parcurs.

Și totuși…

Senzațional! O băcăuancă a lăsat funcția de director executiv de agenție bancară pentru meseria de cofetar!

Cristina Gavriliu are 48 de ani și, de mai puțin de un an, are și un laborator de cofetărie din care livrează cu succes nebănuit (ne-a mărturisit ea însăși!) produse specifice: prăjituri, fursecuri, torturi și alte minunății la propriu, atât prin aspect, cât și prin gust. Un gust la care, cel care-l testează pentru prima oară, se va întoarce iar și iar. Ce e miraculos în toată povestea asta este că, până în urmă cu trei-patru ani, ”cofetăreasa” atât de mult apreciată în prezent, nu făcuse – a recunoscut – nici măcar o clătită. Iar aceasta, nu neapărat că nu ar fi putut sau n-ar fi știut, ci pentru că nu a bănuit nici măcar o secundă că i-ar plăcea să ”cofetărească”, pasiunea ei fiind, până la vârsta de 44-45 de ani… finanțele. Pasiune căreia i s-a dedicat cu profesionalism din 1991 până în anul 2013, când a hotărât să-i pună punct. Pe scurt, așa a ajuns băcăuanca să renunțe la un post de director executiv de agenție bancară pentru meseria de… cofetar. Mai în amănunt, ne povestește chiar ea.

”Am lucrat în bancă din 1991, trecând prin diferite etape. La început număram bani, apoi, cu fiecare an, am avansat astfel că am ajuns, în 2009, după multă trudă, director executiv de agenție bancară. Am lucrat cu bucurie în acest domeniu pentru că nu-mi place să fac nimic din ceea ce nu simt, iar postul pe care am ajuns, după atâția ani, să-l obțin, m-a bucurat enorm. Am avut, de altfel, în toți acești ani, colegi extraordinari, o echipă extraordinară”, mărturisește Cristina Gavriliu.

Odată cu privatizarea băncii însă, lucrurile au început să se schimbe, odată cu schimbarea începând să-i scadă și entuziasmul de a mai lucra în domeniu, scădere direct proporțională cu creșterea oboselii și a stresului.

”Eram în bancă de la prima oră a dimineții până seara târziu, aproape de sfârșitul zilei. Până într-o zi când, fiica mea Irina (28 ani, n.r.) a venit la mine și mi-a zis: Mama, nu mai sta!”, ne spune, cu recunoștință pentru fată, Cristina Gavriliu. Zis și făcut. Având, desigur, susținerea nu doar a fiicei, ci a întregii familii.

”Am plecat din bancă în 2013, cu gândul să-mi iau un an de sabat, nu mai fac nimic, îmi ziceam. Știam însă că nu voi putea sta pe margine. Aveam 44-45 de ani și atunci a fost prima oară în viața mea când m-am gândit la ce mi-ar plăcea să fac și nu la ce trebuie să fac. Și mi-am zis: mi-ar plăcea să mă fac bucătăreasă!”, ne povestește, râzând, viitorul cofetar. Și continuă: ”I-am zis soțului, iar el a început să râdă. Bine, i-am răspuns soțului, atunci mă fac cofetăreasă! În viața mea, până acum, nici măcar o clătită n-am făcut! Din cauza timpului petrecut mai mult la serviciu decât acasă, dar și datorită mamei mele pe care am avut-o tot timpul lângă mine. Nu știam, cu toată sinceritatea, să fac nici măcar o clătită!”.

Așa a început totul.

Firesc! Prima invitație la degustarea CrisCakes. În bucătărie!

Cristina Gavriliu a început astfel, să caute. Plăcându-i grozav brioșele, dar neavând habar cum se fac, a pornit în căutare de rețete, mai întâi pe site-uri diverse. A ajuns, treptat, la site-uri de specialitate și, în curând, să-și achiziționeze cărți de specialitate.

”Am început să fac brioșe. Făceam brioșe în fiecare zi. De plăcere doar. Mai întâi pentru familie, apoi pentru prieteni. Nici o secundă nu mă gândeam că pot face din asta o afacere. Făcând în fiecare zi și fiind prea multe, am fost nevoită să încep să le împart. Câte brioșe puteam noi, în familie, să mâncăm?”, povestește, râzând, Cristina Gavriliu.

De la brioșe a trecut, treptat, la alte tipuri de delicatese, astfel încât într-un timp relativ scurt, a învățat să prepare, cu gust deosebit și aspect minunat, șapte tipuri de prăjiuri.

”Acela a fost momentul în care, din nou, fiica mea Irina a venit și mi-a spus: Mama, hai să ne lansăm în afaceri! Era acum doi ani, în 2015”, mărturisește Cristina.
Pentru ”afacere” însă, era nevoie de un nume. ”Așa am ajuns la CrisCakes. Ne-am suit în mașină și, în drum spre nu știu unde, ne-am dat nume. Toate lucrurile importante din familia noastră le stabilim în mașină!”, râde proaspăt deținătoarea de nume pentru ”afacerea” – CrisCakes.

A continuat, cu susținere și dragoste nemărginită din partea soțului, a celor doi copii, Irina (28) și Călin (10 ani) – care a realizat logo-ul CrisCakes, dar și a mamei, să ”cofetărească”, spre deliciul celor din jur. Așa că, într-o zi, hotărâtă să vadă dacă e și timpul, cu adevărat, să lanseze afacerea, și-a sunat prietenele, foste colege de echipă la bancă, și le-a invitat la degustare.

”Am organizat degustarea în bucătărie, unde altundeva? Și am procedat ca la bancă. Am făcut prăjiturile mele obișnuite și încă un sortiment. Le-am chemat pe fete la mine, le-am dat fișe pentru feed-back, rugându-le ca, în urma degustării, să le completeze cu sinceritate, făcând referire la gust, aspect, recomandări. Fetele au fost drăguțe cu mine și sincere!”, își continuă povestea, doamna CrisCakes.

De aici până la următorul pas nu a mai fost mult. Încet, încet, au început să existe cereri din partea prietenilor, iar cererile să fie tot mai multe și… mai pretențioase.

”M-a sunat o prietenă să-i fac un tort. Eu habar nu aveam cum se face. M-am strofocat grozav, a ieșit un tort ca o varză, dar eu eram și sunt încă foarte mândră de el! Acela a fost începutul cu preparatul torturilor. Am pornit documentarea, m-am înscris pe site-uri de cofetari și am descoperit acolo conceptul acesta în care mă regăsesc foarte mult, de cofetărie nouă. Începusem să mă descurc tot mai bine, mai ales că pentru fiecare produs mă bucuram și mă bucur ca un copil, indiferent de cum îmi iese. Și lumea aprecia tot mai mult gustul și aspectul produselor, întrebându-mă ce fac, cum fac de sunt atât de gustoase. Secretul e simplu: fac prăjiturile exact pe gustul meu”, dezvăluie Cristina Gavriliu.

Lansarea CrisCakes, afacere (tot mai) gustoasă

Prăjiturile și tortulețele Cristinei se bucurau de tot mai mult succes. Avea un nume, CrisCakes, avea și un logo și o pagină de Facebook (Atelier CrisCakes), avea bucuria de a prepara, dar afacerea în sine nu exista. Așa că s-a trecut la nivelul următor.
”Anul trecut, în 2016, am făcut un curs de cofetar aici în Bacău, dar lucruri importante cu adevărat am învățat la un curs de specialitate, la București.

În noiembrie 2016 am făcut firma, mi-am angajat cele două fete, Mihaela și Anca (o echipă grozavă, împreună cu ”mama” Cristina), am reamenajat, potrivit normelor în vigoare, casa, transformând bucătăria în laborator și… la treabă! Încă sunt în momentul în care investesc. Dar sunt fericită. Și mereu îmi spun și spun celor din jur: dacă eu, care în viața mea până la 44-45 de ani n-am făcut o clătită, iar acum fac prăjituri și torturi la cerere, înseamnă că oricine, oricând, poate face și reuși în ceea ce-i place”, spune cu entuziasm fostul director executiv de agenție bancară, în prezent cofetar deja renumit.

Câteva dintre secretele succesului dobândit într-un timp atât de scurt și în plină creștere sunt, mărturisește ”mama” CrisCakes, ingredientele, priceperea de a le folosi, învățarea în permanență, dar, mai presus de orice, Dragostea.

”Noi facem prăjituri și torturi cu dragoste, torturile noastre nu se vând la kilogram, prețul îl stabilim în funcție de ingredientele folosite, de utilități, de cheltuieli, de numărul de persoane la care trebuie să ajungă. Sunt fericită cu ceea ce fac acum, chiar dacă, nici măcar pentru o secundă, n-am știut în ce mă bag! Sunt conștientă că, pe măsură ce vom crește, vor apărea și dificultăți. E o meserie frumoasă însă, mereu surprinzătoare, iar bucuria pe care o simt când prepar aceste prăjituri și torturi, bucuria cu care descopăr noi și noi trucuri și rețete, susținerea necondiționată din partea familiei, colaborarea cu sinceritate în permanență, cu oamenii, chiar dacă la un moment dat ajungi ”de top”, toate acestea fac barierele să fie de trecut”, își încheie, povestea dulce, Cristina Gavriliu, ”mama” CrisCakes din Bacău.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

4 COMENTARII

  1. A facut un pas bun.E o meserie buna si placuta,linistitoare.Succes.Unde are pravalia?Sa merg sa gust si eu o minunatie de prajitura?

  2. Draga mea nu stiam povestea ta pina acum un moment cind am citit reportajul. Ma bucur foarte mult pentru tine si iti doresc din toata inima mult, mult succes! Te pup !

LĂSAȚI UN MESAJ