În sfânta Evanghelie (Lc 24,35-48) găsim perseveranţa lui Isus în a-i convinge pe ucenici de faptul învierii sale. Perseveranţa în bine este o dovadă a iubirii. Ucenicii sunt uimiţi de perseveranţa lui Isus înviat în a-i face să înţeleagă misterul pascal: cei doi ucenici povestesc ce li s-a întâmplat la Emaus; acum Isus le apare spre a confirma cele spuse de ei, ba mai mult: le vorbeşte, le descoperă gândurile, le arată mâinile, picioarele şi coasta, mănâncă în faţa lor, le reaminteşte Scripturile, le deschide mintea spre a înţelege din ele misterul suferinţei, morţii şi învierii, mister legat de iubirea infinită care vrea ca toate neamurile pământului să se convertească şi să primească iertarea păcatelor, ca apoi, suferind nevinovaţi să merite învierea prin adeziune totală.
Iudeii i-au cerut lui Isus răstignit să se coboare de pe cruce şi vor crede în el (cf.Mt 27,42); acum Isus le propune convertirea spre iertatrea păcatelor, pentru a ajunge să-l vadă, nu coborând de pe cruce, ci înviat din morţi şi şezând de-a dreapta Tatălui. Cine ar fi crezut, dacă s-ar fi coborât de pe cruce?
Mărturia ucenicilor va fi marcată de perseveranţă în suferinţă din cauza numelui lui Isus până la oferirea sângelui ca dovadă a adevărului.
De vreme ce Învierea l-a transformat în mod profund pe Isus care a intrat în slava sa, ea nu poate fi percepută de către ucenici decât printr-un act de credinţă. Numai aşa se poate explica, la început îndoiala şi, mai apoi, dificila trecere de la necredinţă la recunoaştere.
Învierea lui Isus este aurora acelei lumi noi apărută în ucenici, apoi în noi, în acei care vor fi plini de sinceritate, gingăşie şi iubire, aurora unor ceruri noi şi a unui pământ nou în care va domni dreptatea, pacea, solidaritatea care deja se înfiripează peste ţărâna acestei lumi vechi.
Poate argumentul sincerităţii, gingăşiei şi perseveranţei este un argument moral, dar, fiind un argument al inimii, al iubirii, al sfinţeniei, are o valoare mai mare decât oricare argument al raţiunii, fiindcă ne îmbracă în aceleaşi sentimente care au fost în Cristos Isus.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
