„Viață lungă și fericită” este una din urările clasice. Cu toate acestea, deseori suntem gata să renunțăm cu usurință la minute, ore, zile și chiar luni din viața noastră. Să le ștergem cu buretele. Dintr-o singură mișcare. Țac! Obișnuim să facem asta încă de copii.
De câte ori nu ne-am spus „de-ar trece mai repede ora asta de Mate”? Sau: „Ce n-aș da ca azi să fie deja mâine! Azi sigur mă ascultă la Fizică și avem și lucrare de control la Chimie”. Iar după o oră și o zi, vin lunile; lunile rămase până la vacanță. Creștem, dar prostul obicei rămâne. Este marți și noi avem întâlnire joi? Am face orice ca ziua de miercuri să dispară din calendar. E luni și în urechi ne sună doar hit-ul celor de la Boomtown Rats? Oho, ce ne-ar mai plăcea ca weekend-ul să vină pe fast-forward.
Mai sunt două săptămâni până la Crăciun? Până la leafă? Până la concediu? Acum, în clipa asta am renunța la ele. Și ce dacă fac parte din viața noastră? Să vină Crăciunul, leafa, concediul! Dorința de a da timpul înainte, repede, cât mai repede, ne însoțește și în ritualuri mai mărunte. Ca de exemplu meciul echipei favorite. Au deschis scorul băieții? Doamne, de-ar trece mai repede minutele până la fluierul final.
Stăm ca pe ghimpi, nu ne mai intereseaza nimic, decât să se termine odată. Iar dacă pierd oamenii noștri, nu știm cum să vină mai grabnic meciul din săptămâna următoare, pentru a ne bucura, în sfârsit, de victorie. Am un prieten foarte bun care, în seara eliminării Argentinei de la Mondialul sud-african din 2010 mi-a spus că ar vrea ca 2014 să vină chiar a doua zi, pentru ca „alb-celestii” să-și poată lua revanșa. 2014 a venit- ce-i drept, nu chiar a doua zi- dar Argentina nu și-a luat nicio revanșă. La ce bun să arunci la coș patru ani din viață doar pentru a descoperi ceea ce știai deja: că Messi nu este și nu va fi niciodată la înălțimea lui Maradona?
Schimbând registrul, joia trecută Bacăul a rămas fără apă. Vreau să spun, a rămas din nou fără apă. Cu toții am fi fost în stare să aruncam pe Apa Sâmbetei zilele rămase până la fericitul moment când pe robinet avea să vină din nou primul picur. Ei bine, până la urmă, a venit și fericita clipă. Apa a curs din nou, dar zilele făr’ de ea s-au scurs; s-au scurs din viața noastră. O viață pe care o dorim cât mai lungă. Și fericită.
