Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal istoric al stațiunii Slănic-Moldova, prezentat online în premieră, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”.
După șase ani de întrerupere, ziarul ,,Curierul Băilor Slănic” reapare în anul 1903, structurat tot pe patru pagini, dar cu rubrici noi și cu o nouă denumire, pe care o va purta până la ultimul său număr din 1916: ,,Curierul Slănicului (Moldova)”.
În ,,Curierul Slănicului”, Nr. 5, din 10 august 1903, gazetarul și redactorul-șef al publicației, N. Miereanu, anunță în numele redacției că, începând cu numărul de față, ziarul își încetează apariția, întrucât se încheia cea mai mare parte a sezonului estival: ,,Datoria ne-am îndeplinit-o cu conștiinciozitate, am publicat o materie variată și ocazională, ne-am atras concursul multora dintre cei mai apreciați publiciști ai noștri, am contribuit pe cât s-a putut la înălțarea celei mai frumoase stațiuni balneare a României – Slănicul – în fine, am publicat listele numeroșilor vizitatori din stațiunea noastră (peste 2.000, conform unei informații publicată în numărul 4 din 1 august 1903, n. a.), lucru uzitat în toate marile stațiuni balneare străine.
De asemenea, în acest număr, ziarul anunță cu mare bucurie nașterea Principelui Nicolae al României (1903 – 1978), cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea și unchi al Regelui Miahi I al României, care a jucat un rol politic activ între 1927 și 1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea țara în numele Regelui minor Mihai I. La inițiativa eforului de atunci, Atanasie Ath. Gheorghiu, Slănicul a îmbrăcat și el straie de sărbătoare: ,,La ora 11, muzica Regimentului 4 Roșiori – regimentul Principesei (Principesa Maria, commandant onorific, cu rang de colonel, n. a.), îmbrăcat în haine de sărbătoare făcu cerc în mijlocul parcului și intonă rugăciunea iar apoi imnul regal, ale cărui note maiestuoase păreau încărcate de o emoție specială. Toată lumea venise în parc unde domnea acum cea mai vie mișcare. Era o zi frumoasă și senină, o zi de sărbătoare. Seara, dinspre Izvorul Nr. 1 se auzi deodată sunetul muzicii care parcurgea Slănicul cântând. Îndată începură și focurile de artificii. Se înnoptase bine. Lumea toată se regăsise în parc unde rămase până târziu, pe când, din bezna nopții, până sus, deasupra munților, țâșneau mereu sulițe roșii ce se spărgeau într-o ploaie de bombe colorate”.
Cu această ocazie au fost redactate și două telegrame, ,,una adresată ASR Principesa Maria, din partea doamnelor din societatea Slănicului, alta, către ASR Principele Ferdinand, din partea domnilor”. Printre aceștia din urmă s-au numărat scriitorul și omul politic Nicu Gane, dr. Ludovic Russ-junior – medic primar la Spitalul ,,Sf. Spiridon” din Iași, epitrop al Spitalului de copii „Caritatea” din Iași, medic inspector la Slănic-Moldova și profesor de clinică medicală la Facultatea de Medicină din Iași, dr. A. Brăescu – medic și profesor universitar, primul specialist în psihiatrie, fondator al Spitalului ,,Socola” din Iași, medic inspector la Slănic, și Iorgu Vârnav Liteanu-fiul (1840 – 1905).
Despre acesta din urmă aș dori să fac unele precizări, care scot în relief personalitatea sa, mai ales că el a fost fratele lui Alexandru Vârnav, parlamentar și epitrop al Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași, administrator al Băilor Slănic (Moldova), cel al cărui nume a fost dat pentru o vreme unuia dintre izvoarele minerale, la care am făcut referire în episodul doi din acest serial.
Iorgu Vârnav Liteanu-fiul era alintat Iorgu, în cercurile de apropiaţi a fost cunoscut cu prenumele George, iar ca diplomat i s-a spus Gheorghe, dar pentru părinții lui a rămas mereu „Iorgu cel mic”, așa cum reiese din lucrarea lui Mihai Gicoveanu, intitulată ,,Doi boieri moldoveni: Iorgu Vârnav Liteanu-Tatăl și fiul” și publicată pe site-ul revistei ,,Acta-Moldavie-Septentrionalis-XIV-XV-2015-2016_128 (2).pdf”. Deci, Gheorghe Vârnav Liteanu a fost un diplomat care a îndeplinit funcția de ministru plenipotenţiar la Berlin, decorat cu marele cordon al Ordinului Coroana României, marele cavaler al Ordinului Albert de Bavaria, marele Cordon al Ordinului Wilhem I, mare ofiţer al Ordinului Steaua României, decedat la 23 martie 1905. Se mai spune în respectiva lucrare: ,,În cei zece ani de activitate diplomatică la Berlin (între 1878 şi 1880, ca agent diplomatic şi între 1880 -1888, ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar, Iorgu Vârnav Liteanu-fiul a fost prins în vârtejul unor probleme dificile pentru România: recunoaşterea Independenţei de către principalele state ale Europei, delimitarea graniţelor cu Bulgaria, recunoaşterea regatului, chestiunea Dunării, răscumpărarea căilor ferate, problema evreilor, aderarea la Tripla Alianţă etc. (…) În privinţa hotărîrilor adoptate la Beriln în 1878, agentul nostru diplomatic nota că marile puteri au decis în funcţie de propriile lor interese. Mai mult, se făceau presiuni mari pe plan extern pentru introducerea în Constituţie a principiului egalităţii cetăţenilor, indiferent de religie. Aceasta era calea, `dacă voim să scăpăm de diplomaţia europeană şi să ne reluăm libera dispoziţiune a destinelor noastre`”.
Și tot în acest număr avem de-a face și cu o atitudine interesantă a redactorilor, una pur patriotică, în articolul ,,Pretențiuni neînsemnate”, semnat cu pseudonimul ,,Costachi”. După ce în introducere se arată motivul pentru care stațiunea atrage de la an la an tot mai mulți vizitatori, urmează în continuare (selectiv): ,,Un lucru curios și regretabil constatăm că se petrece, paralel cu progresul tuturor stațiunilor noastre balneare, în general; publicul nostru care e atât de îngăduitor, față cu enormitatea prețurilor, cu stațiunile similare străine, e foarte scrupulos și pretențios cu ale noastre, cu toate prețurile reduse la minimum posibil; Nu că atât confortul și calitatea acestuia ar fi întrucâtva inferioare celor străine, dar… așa e românul, îi place, adoră tot ce-i peste graniță, tot ce nu este al lui, pe când hulește și critică tot ce e în țară. Și aceasta nu numai în ceea ce privește cazul de față, ci în toată activitatea și nevoile noastre zilnice. Este timpul, credem, ca să dispară printre ai noștri această deosebită și nefondată bunăvoință pentru străinătate, și să ne mai gândim puțin la noi, pentru fericirea și prosperarea țărișoarei noastre. Să ne mulțumim cu ce avem și să nu râvnim zadarnice vanități, dăunătoare existenței proprii.
(…) Să nu regretăm,, căci nu va trece mult și țara noastră, prin priveliștile și frumusețile-i naturale superioare se va face vizitată și de străini, sătui de artificialismul și spoiala apusului”.
Un adevăr atât de valabil și astăzi…
Și aici se încheie sezonul de vară din anul 1903. Urmează anul 1904, cu o nouă ediție a ziarului ,,Curierul Slănicului”. Serialul continuă…
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
Sursa: BCU Iași
Următorul episod: Marți, 30 august 2022. Lectură plăcută!
