Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
Mențiune: Din colecția ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova”, există doar două numere pe anul 1906.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 2, Anul IV, Joi, 29 iunie 1906.
Din sumar: Apar propuneri concrete pentru mărirea duratei sezonului estival la Slănic-Moldova, așa cum se procedează prin Europa; se cere din nou, în cel mai pur spirit patriotic, stoparea ,,emigrației periodice a societății românești înspre băile (stațiunile) străine”; cum era de așteptat, de la 1 iulie, hotelurile și vilele din Slănic sunt ocupate până la refuz; epitropul Gheorghe D. Șerban, inițiatorul ideii de restaurare a bisericii ortodoxe din localitate; marea și iubita artistă Aristizza Romanescu, pe scena teatrului din Slănic-Moldova; gratuități acordate unui număr de peste 500 de persoane, de către Epitropia Iași; redacția ziarului propune noi instrumente de promovare pentru creșterea vizibilității stațiunii; incidente la frontiera Slănicului; un asasinat monstruos la Slănic.
În articolul ,,Salvarea Slănicului” se aduce din nou în discuție vechiul și răul obicei, însă întotdeauna la modă, care ,,îi face pe bogătașii noștri să se ducă în țări străine, îndurând drumuri ucigătoare, zadarnice, cheltuieli exorbitante, pentru a găsi locuri și ape minerale, mai întotdeauna inferioare celor din Slănic-Moldova”, deși stațiunea este cunoscută ca cea mai veche și mai bogată localitate balneară din România, care rivalizează cu orice altă stațiune din străinătate.
Un alt motiv pentru care cei mai mulți dintre cei cu dare de mână aleg alte stațiuni din Europa și care este și o ,,mare piedică la dezvoltarea Slănicului”, îl constituie perioada extrem de scurtă a stagiunii balneare, care în Occident durează patru luni, de la 1 mai și până pe 2 septembrie, cel puțin, de multe ori chiar până la 1 octombrie, în timp ce la Slănic-Moldova, ,,ori când s-ar deschide nominal stațiunea balneară, ea rămâne goală – făcând abstracție de gratuități – de la 1 iunie la 1 iulie, și devine pustie pe la 10 – 15 august”. Propunerea redacției ziarului este cea de a mări sezonalitatea, prin ,,schimbarea defectuosului obicei de a acorda majoritatea concediilor numai pentru luna iulie, ci să le repartizeze pe trei luni: iunie, iulie și august”. Sau chiar și septembrie, pentru că, ,,mai ales lunile august și septembrie se potrivesc minunat pentru a merge la băi, căci frumusețea acestor luni e o caracteristică a climei românești”. Cam în aceeași idee, articolul de față este continuat de cel intitulat ,,Rămâneți în țară”, care reiterează problema ,,emigrației periodice a societății românești înspre băile (stațiunile) străine”, una care trebuie grabnic stopată, întrucât, ,,La Slănic, mai curând de cât oriunde, poate vedea cineva ce crimă săvârșește românul, care ocolind munții săi, se duce să se înfunde în Europa apuseană. Și toată chestia apare atunci de la sine: plecând aiurea, disprețuiești pământul rodnic și frumos al României; te deprinzi a nu-l cunoaște și a nu dori să-l cunoști; apoi tot ce aduni cu economii pentru îngrijirea sănătății, arunci aiurea, în alte țări și fără de folos. Dacă împrejurările te-ar constrânge, dacă putință n-ar fi ca toate bolile să se poată îndrepta cu băi române, dacă la stabilimentele din țară n-ai găsi tot confortul necesar, atunci s-ar pricepe să pleci, dar altfel, nu!
De aceea, îndemnul ce-l adresăm tuturor oamenilor cu dragoste de țară stă, după cum ați înțeles în cuvintele puse în fruntea acestui articol. Nu vă duceți la băi străine, aveți prea multe frumuseți aici: rămâneți în țară!…”
În rubrica destinată știrilor locale și intitulată ,,Știri din Slănic”, suntem înștiințați de afluența de lume ce devine din ce în ce mai mare în stațiune, unde ,,zilnic sosesc zeci de trăsuri pline cu vizitatori”, astfel că, de la 1 iulie, nicio cameră nu rămâne neocupată, iar ,,cererile de camere nu mai sfârșesc la administrația băilor”.
În ,,Reportajul nostru” se vorbește despre Biserica ,,Sf. Ilie” din Slănic-Moldova”, (construită pe la 1810, n. a), care ,,datorită grijii ce domnii epitropi o poartă pentru așezămintele Casei `Sf. Spiridon`, va căpăta o deosebită îngrijire și va fi din nou reparată”. Aflăm că de curând, ea a fost înzestrată cu sfintele odoare de la paraclisul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea ,,Golia” din Iași, prima clinică psihiatrică din Moldova. Paranteză: ,,După înfiinţarea Facultăţii de Medicină din Iaşi, în 1880, activitatea medicală şi condiţiile s-au ameliorat vizibil în Ospiciul de la Golia. Fiind utilizat ca bază clinică până în 1905 şi având printre medici personalităţi distinse, ca dr. Lucaşevschi, Pastia şi Brăescu, ospiciul a căpătat, în ultimii săi ani, o funcţionalitate mai modernă, fiind utilizat ca prima bază de învăţământ psihiatric din Moldova”, subliniază ziarul ,,Lumina” (https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/ospiciul-de-la-golia-prima-clinica-psihiatrica-din-moldova-71114.html).
Prin desființarea acestui ospiciu și strămutarea bolnavilor la noul ospiciu de la Socola, odoarele au fost așezate în bisericuța stațiunii (odoare = veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase, conform DEX). În articol sunt menționate aceste odoare: un chivot mic de argint suflat cu aur; două sfeșnice de argint; o cadelniță de argint; o cruce mică de lemn, îmbrăcată cu argint; patru sfeșnice mari de alamă, de pus înaintea catapetesmei; un terapod de lemn cu poala de stofă veche (tetrapod = piedestal cu patru picioare, pe care se așază Evanghelia sau diferite obiecte de cult, conform DEX); 14 fofeze de lemn, cu alamă la capete, pentru cele 6 sfeșnice. În vederea restaurării acestei biserici, Epitropia Generală a Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași, a delegat pe P. S. S. Economul Stavrofor Dimitrie Popa, preot și vestmântarul bisericii ,,Sf. Spiridon”, de a inspecta biserica din Slănic și a constata starea în care se află, precum și de a întocmi un inventar amănunțit cu toate odoarele aparținând bisericii. Cu ocazia venirii sale la Slănic, P. S. S. Economul Stavrofor Dimitrie Popa, în afară de delegația dată de Epitropie, ,,a mai luat frumoasa inițiativă, ca în fiecare duminică și zi de sărbătoare, împreună cu preoții aflători aici, slujba religioasă să fie oficiată de un sobor de trei preoți, prezidat de P. Sf. Sa, ceea ce face ca serviciul divin să aibă o deosebită pompă”. Inițiatorul ideii de a restaura și de a îmbunătăți starea acestui sfânt locaș a aparținut epitropului și parlamentarului Gheorghe D. Șerban, ,,una dintre cele mai populare personalități, nu numai a Iașului, ci și a întregii țări”, o inițiativă dintre cele mai nimerite și o vie dovadă a interesului fără preget ce îl au domnii epitropi pentru buna conducere a așezămintelor în fruntea cărora se află.
În articolul ,,Festivități artistice” sunt prezentate reprezentațiile pe care cea mai mare și iubită artistă a României, doamna Aristizza Romanescu, le va organiza pe scena teatrului din incinta Cazinoului Regal, cu participarea unor talentați actori ai Teatrului Național din Iași. Ilustra artistă a hptărât să dea aici patru reprezentații, cu piesele: ,,La donna e mobile”, adaptare a jurnalistului, scriitorului și dramaturgului Italian, Roberto Bracco (1861 – 1943); ,,Instinctul”, de dramaturgul francez Henry Kistemaeckers; ,,Femeia ideală”, de dramaturgul francez Henry François Becque (1837 – 1899) și ,,Omoar-o”, piesă în trei acte, de Alexandre Dumas, fiul (1824 – 1895). ,,Pentru ca vizitatorii Slănicului să cunoască și mai bine importanța artistic a reprezentațiilor anunțate de doamna Aritizza Romanescu, e destul să pomenim că și dl Haralamb George Lecca, apreciatul literat și priceputul director de scenă al teatrului ieșean (1873 – 1920) a sosit special la Slănic, pentru ca în persoană să supravegheze repetițiile și montarea pieselor, care, desigur, vor stârni entuziasmul unanim în localitatea noastră”, se arată în articolul menționat. ,,De-alungul carierei sale de 30 de ani , Aristizza Romanescu (1854 – 1918) a interpretat 400 de roluri într-o manieră excepţională, pe scenele din București și Iași. A fost şi profesoară de declamaţie la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti unde a contribuit la formarea unor mari numele ale scenei, precum Maria Ventura sau Lucia Sturdza Bulandra. În ciuda carierei sale impresionante, a ieşit la pensie cu o indemnizaţie atât de mică, încât a ajuns să trăiască la limita supravieţuirii. (…) În 1904 i s-a acordat un ajutor de 100 de lei `din mila statului`. A murit bolnavă, în sărăcie şi mizerie pe 4 iunie 1918, la Iaşi”, se arată în revista ,,Historia” (https://historia.ro/sectiune/portret/drama-actritei-aristizza-romanescu-a-stralucit-in-564867.html).
Ca o ,,faptă înălțătoare” este prezentată și măsura luată de către Epitropia ,,Sf. Spiridon”, care, ,,credincioasă tradițiilor sale filantropice a venit și anul acesta în ajutorul a peste 500 de personae, dintre care, cele mai multe, dezmoștenite de soartă”. Pe întreg parcursul lunii iulie, ca și în a doua jumătate a lunii august, acestora li s-au oferit odăi și băi minerale gratuite, iar Epitropia ,,s-a mai îngrijit și de traiul celor cu totul lipsiți de mijloace, dându-le ajutorul material necesar”.
Ziarul, el însuși un excelent instrument de promovare a stațiunii Slănic-Moldova, recunoscut la nivel național, aduce în prim plan o propunere prin redacția sa, ,,care se unește în totul cu vederile unui mai vechi colaborator și recomandă Epitropiei de la Iași să studieze propunerea acestuia, cea de a realiza un ghid turistic al Slănicului, precum cel al stațiunii Sinaia, ,,cu câteva bucăți literare, impresii ce ne raportează la împrejurimile Sinaiei, cu informații și ilustrațiuni, în fond, o adevărată și legitimă reclamă”.
Și tot la rubrica de știri ni se atrage atenția asupra unui incident regretabil, provocat de doi soldați grăniceri, care făceau de pază la frontiera Slănicului, în punctul de lângă pârâul Dobru, aproape de Administrația băilor: ,,Victima este domnul Motăș, ajutor de grefier din Vaslui, și numai prin intervenția energică a dlui Gheorghe. V. Mihăilescu, casierul Băilor Slănic, incidental a fost aplanat cu bine. Nu ne îndoim că dl locotenent de grăniceri din localitate a luat toate măsurile, astfel ca pe viitor să nu se mai întâmple astfel de incidente neplăcute”.
Ancheta ziarului are în vedere în acest număr ,,Un asasinat monstruos la Slănic” săvârșit în cartierul ,,Cerdac”, în urma unui conflict care mocnea de mai multă vreme, între slănicenii Ioan Andian și Ionel Dumitriu, ,,ambii oameni muncitori, bine cunoscuți, atât în stațiune cât și prin partea locului”. După ce aceștia s-au întlnit față în față, imediat cearta izbucnește cu furie, care repede degenerează în bătaie: ,,Ioan Andian, o fire mai violentă și întotdeauna gata la vărsare de sânge, pune mâna pe un topr și fără a sta prea mult pe gânduri, dă o îngrozitoare lovitură cu tăișul în Ionel Dumitriu, zdrobindu-i craniul. Victima cade răpusă într-un lac de sânge, iar criminalul, după ce a încercat să se facă nevăzut, este prins și arestat, după care este înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul din Bacău. Ionel Dumitriu a fost pus într-un car și transportat la spitalul din Târgu-Ocna, unde se constată tragic sa moarte”.
În stațiune însă, e liniște și bine, după cum ne informează ziarul: ,,Paza polițienească a Slănicului a fost considerabil îmbunătățită anul acesta. Numărul sergenților de zi și de noapte, precum și a străjerilor a fost mărit, iar pentru lunile iulie și august e vorba ca să fie la Slănic, un serviciu de siguranță organizat de Prefectura Bacău”.
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași, BCU Cluj; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mulțumiri pe această cale și slăniceanului Valeriu Meșterca, pentru sprijinul acordat continuării serialului și întregirii colecției ziarului.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj.
În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil.
(Va urma)
