Teatrul Municipal Bacovia vă invită vineri, 25 ianuarie, ora 17.00, la o dezbatere despre condiția femeii, în contextul evenimentului „Mai este Nora o revoltată?”, care aniversează 10 ani de reprezentații neîntrerupte de la premiera spectacolului „Nora”, de Henrik Ibsen, în regia lui Dumitru Lazăr Fulga. Temele, întrebările puse în discuţie sunt: Ce schimbări s-au produs în mentalitatea colectivă cu privire la condiția femeii în societate sau în familie, la 140 de ani de la scrierea piesei și la 10 ani de când se joacă pe scena băcăuană? Ce s-a întâmplat cu Nora? Mai este Nora o revoltată? S-a schimbat ceva în sufletul ei, în atitudinea noastră? Am învățat ceva? Schimbă teatrul destine, mentalități?
„Vă invităm să răspundem împreună la aceste întrebări și să ne bucurăm de frumusețea vieții, a teatrului și a artei lui Ibsen!”, este mesajul directorului Teatrului Municipal „Bacovia”, actriţa Eliza Noemi Judeu.
Premiera spectcolului a avut loc pe 25 ianuarie 2009, ora 18.00, cu următoarea distribuţie: Eliza Noemi Judeu, Ştefan Ionescu, Ion Goranda, Firuţa Apetrei, Viorel Baltag şi Dana Olariu. În cei 10 ani de la premieră s-au jucat zeci de spectacole, cele câteva întreruperi fiind motivate de îmbolnăvirea și apoi decesul Danei Olariu, fiind înlocuită cu Anca Bucșă.
Numai în anul premierei, piesa a fost urmărită de aproximativ 2.800 de oameni și s-a jucat nu doar pe scena Teatrul Bacovia, dar și în deplasare.
„Pot să spun că e un spectacol complet și complex, în primul rând prin tema sa. Nu știu de ce regizorul spectacolului s-a oprit atunci asupra acestui text, poate că a fost o alegere strict profesională sau poate că n-a fost, rămâne să spună dânsul de ce a simțit nevoia să atragă din nou atenția asupra femeii. Şi noi, actorii, am îmbrățișat ideea montării textului, strict din punct de vedere profesional. Și probabil că asta a tot atras și spectatorul către acest spectacol, de s-a putut menține zece ani pe scenă, probabil că și spectatorul și-a făcut aceleași racorduri strict culturale.
Dar între spectacol și spectator se mai întâmplă uneori ceva, un ceva inefabil, o chimie indefinibilă, care nu poate fi nici prevăzută, nici controlată, poate doar sperată, care face din întâlnire un eveniment personal extraordinar. Eu, cel puțin, am întâlnit trei persoane, cărora vederea acestui spectacol le-a schimbat cursul vieții. Și vorbim aici de femei pe care, după 20 de ani sau după 30 de ani de căsnicie, vederea acestui spectacol le-a făcut să ia decizia cea mai bună pentru ele, adică au divorțat… În toate cele trei cazuri, prima mea reacție a fost «Dumnezeule mare! Nu se poate! Îmi pare rău», ca ele să spună «Nu, nouă ne-a părut bine. Vă mulțumim! Mulțumim, Teatrului!»”, ne-a spus Eliza Noemi Judeu, înaintea reîntâlnirii cu „Nora”.
