Păcat că s-a ajuns ca unii fermieri să arunce pe marginea tarlalei, castraveţii abia culeşi. Cel puțin așa s-au dat declarații și imagini la televizor. Mai bine îi puneau la fermentat și tot scoteau ceva. Se știe că tot ce fermentează produce alcool prin distilare. În Bacău, la tarabele din piețe, prețul este în medie de doi lei și cinzeci de bani pe kilogram. Cam jumătate de euro. Folosiți la salate, în terapii de înfrumusețare taiați rondele, reconfortant pentru pleoape (memorabilă scena cu Stela Popescu la Spa, din Nea’ Mărin miliardar), se asortează la orice meniu cu proteine, dacă sunt și proaspăt murați.
Parfumul verii
Cine i-a adus la noi din sudul Asiei nu se știe. Probabil prin filiera cuceritorilor romani. Castravetele este frate de genă cu pepenele. Trebuie întorși periodic cu burta la soare. Vitamina D în regnul vegetal o găseși asimiliată natural doar la hribi, porcine cum le spun italienii. Probabil că le place să facă plajă ca să capete arome. Adunți într-un borcan de sticlă de cinci litri, impreună cu alte plante cu arome, de sezon, medicament natural, gâdilă plăcut nările și papilele gustative. Puține calorii.
Sunt ani buni de când Valerica Vasile vinde legume în Piața Centrală. Ca origini se trage din zona bucovinei. Orice rețetă are specificul arealului de unde provin produsele și condimentele folosite, dar și experiența moștenită din vechimi. Cum pune Valerica castraveții la murat, cei de vară? Toamna, cei pentru iarnă, au altă poveste: „Prima condiție, castraveții să fie proaspeți. Îi spălăm, pregătim vasul și ne asigurăm să avem la îndemână tot ce ne trebuie. Căței de usturoi, pe care îi tăiem rondele, mărar uscat, tulpini legate mănunchi, cu flori și semințe. Costă un leu. Crenguțe de cimbru, ardei iute – numărul lor ține de preferințe. Se poate pune și morcov – tăiat rondele – pentru decor. Și frunze de țelină. Toate se așează la fundul borcanului, ca un pat pe care aranjăm vertical castraveții. Așa încap mai mulți și nu se strivesc. Se dizolvă o lingură de sare. Sare pentru murături, nu din cea iodată pentru uzul alimentar. O lingură la un litru de apă rece. Nu-i opărim! Și așa sunt fragezi. Avem grijă pentru decor să mai presărăm și rondele, un ardei, o frunzuliță. Dau și aspect borcanului, și gust murăturii.
Deasupra punem câteva frunze de țelină și crenguțe de mărar uscat, proptite sub buza borcanului. În timpul fermentării, conținutul are tendința să dea pe dinafară. Pentru un borcan din sticlă de cinci litri, patru și jumătate de fapt, sunt necesari cam trei kilograme și jumătate de castraveți. Indicat este, și aci secretul, după trei-patru zile, când se face spumă deasupra, este bine de scurs zeama și pusă alta, păstrând proporția cu lingura de sare. Nu e o pitrocire, așa se procedează toamna. Cum vedem că și-au schimbat culoarea… mâncăm din ei și punem borcanul la rece. Ocupă ceva spațiu în frigider dar merită. Se golește repede. Merg și pe stomacul gol.”
Viața de producător agricol, care din asta trăiește, nu are suprafețe mari de teren și nu primește subvențiile pe care le au cei cu produse care nu putrezesc pe tarabe și ne-au invadat piața, nu este deloc ușoară. „Aștia sunt castraveți de solar. Să facem un calcul? De la jumătatea lunii ianuarie, când am început cu răsadurile, acum intrăm în iulie… Nici nu vreau să trag o linie. Este un produs care se alterează repede. Mai pune omul la murat, dar cât poate să mănânce?”
Natura s-a cam supărat pe noi. Ne-am mai uitat prin galantare și în alți ani. Aveam cu ce… dar n-aveam ce! Pe ce cheltui. În ritmul optimist necesar, avem la ce… dar cu ce? Ca să pui la murat un borcan cu castraveți, dacă ai deja borcanul (15 lei) te costă încă pe atât. Merită!
