Jocul politic s-a transformat într-o întrecere gen “cine o dă mai gogonată”. Mulți politicieni, lipsiți de realizări, prea importanți că să facă vreun lucru pentru cei care au fost aleși, ori cu scopul de a-i critica pe adevrsari, au reinventat logica. Și, după ani de zile de dresaj a alegătorului, au reușit să schimbe paradigmele.
Cel mai mult îmi place când un cetățean care află că un edil a făcut câte ceva pentru comunitatea care l-a ales, se apucă să comenteze în scârbă “apăi, a făcut că vine campania electorală”… Chiar dacă până la campanie mai sunt doi sau trei ani.
Dar așa a fost învățat de alții: că nimic nu se face decât dacă e campanie electorală. Și ajungem la definiția românismului pur. Pentru că romanul este mereu nemulțumit: dacă nu se face, de ce nu se face iar dacă se face, de ce se face?! Exemplul meu preferat este cel cu Poliția Rutieră: dacă stau polițiștii cu radarul, de ce stau la pândă iar dacă nu stau, unde dracu-s polițiștii, nu văd câte accidente sunt?! În administrația publică lucrurile funcționează la fel.
Dacă se fac sensuri unice ca să se fluidizeze circulația, de ce se fac, nu vedeți că încurcați lumea?! Dacă nu se face nimic ca să se descongestioneze aglomerația, țipă lumea nemulțumită, că nu se face. Dacă nu e apă, de ce nu e apă, dacă se face rezervă de apă, de ce se face?! De ce nu faceți sens giratoriu, nu vedeți că nu putem intra în intersecție?!
A, ați făcut sens giratoriu?! Nu-i bun, că nu e perfect circular! Apoi, românul este învățat că dacă nu se face un lucru, asta nu e decât pentru că nu vrea primarul să-l facă. Nu-și pune problema dacă există bani pentru lucrul ăla, dacă acel lucru este util pentru comunitate, dacă există proiect, care sunt procedurile legale și așa mai departe.
Nu, românul vrea să se facă și nu-l interesează amănuntele! A, și dacă se face, să se facă ieftin! Să nu se bage prea mulți bani publici într-o lucrare, că-s banii lui, din taxe și impozite și nu vrea să fie cheltuiți așa ușor! Ce proiecte, normative, cantități, rețete… Amănunte!
Dacă vine un primar și cheltuie un milion pentru o stradă cu decopertare, covor asfaltic, strat de uzură și așa mai departe și vine altul și spune că face strada doar cu 100.000 turnând numai stratul de protecție ca să acopere gropile, pe care credeți că-l preferă romanul? Nu e nevoie să spuneți, știm deja răspunsul.
